14 – Avort

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Dacă varsă cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

„Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.“

Să nu ucizi.

Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.

Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,

La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.

Căci viaţa trupului este în sînge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sîngele ispăşire.

Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pîngăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Spune copiilor lui Israel:«Dacă un om dintre copiii lui Israel sau dintre străinii cari locuiesc în Israel, dă lui Moloh pe unul din copiii lui, omul acela să fie pedepsit cu moartea: poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. Şi Eu Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentrucă a dat lui Moloh pe unul din copiii săi, a spurcat locaşul Meu cel sfînt, şi a necinstit Numele Meu cel sfînt. Dacă poporul ţării închide ochii faţă de omul acela, care dă lui Moloh copii de ai săi, şi nu-l omoară, Îmi voi întoarce Eu Faţa împotriva omului aceluia şi împotriva familiei lui, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui, împreună cu toţi cei ce curvesc ca el cu Moloh.

Cine va da unui om o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.

Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorît, pe mărturia martorilor. Un singur martur nu va fi deajuns ca să fie osîndit cineva la moarte. Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

Să nu pîngăriţi ţara unde veţi fi, căci sîngele celui nevinovat pîngăreşte ţara; şi ispăşirea sîngelui vărsat în ţară nu se va putea face decît prin sîngele celui ce-l va vărsa.

Să nu ucizi.

Tu să nu faci aşa faţă de Domnul, Dumnezeul tău; căci ele slujeau dumnezeilor lor, făcînd toate urîciunile pe cari le urăşte Domnul, şi ele chiar îşi ardeau în foc fiii şi fiicele lor în cinstea dumnezeilor lor.

Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,

„Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sîngele celui nevinovat!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“ „Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va face!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“

Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta,

Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel; şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urîciunile neamurilor pe cari le isgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s’au dedat la ghicire şi vrăjitorii, şi s’au vîndut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L.

cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.

Şi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria, şi a ţinut la el oameni cari chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L.

a ars tămîie în valea fiilor lui Hinom, şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descîntece şi vrăjitorii, şi ţinea la el oameni cari chemau duhurile şi cari-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mînie.

Mînile Tale m’au făcut şi m’au zidit,ele m’au întocmit în întregime …Şi Tu să mă nimiceşti! Adu-Ţi aminte că Tu m’ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă? Nu m’ai muls ca laptele?Nu m’ai închegat ca brînza? M’ai îmbrăcat cu piele şi carne,m’ai ţesut cu oase şi vine;

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el?Oare nu ne-a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne!Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

Da, Tu m’ai scos din pîntecele mamei,m’ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele; de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta,din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.

Scapă-mă de răufăcători,izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge! Căci iată-i că stau la pîndă să-mi ia viaţa;nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea,fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne! Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!

El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfînt.

Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele.Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei;pe Tine Te laud fără-’ncetare.

Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,daţi dreptate nenorocitului şi săracului, Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,izbăviţi-i din mîna celor răi.“ Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep’nimic,ci umblă în întunerec;de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.

Junghie pe văduvă şi pe străin,ucid pe orfani, şi zic: „Nu vede Domnul,şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“ Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte!Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie,ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii? Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit,şi osîndesc sînge nevinovat. Dar Domnul este turnul meu de scăpare,Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost. El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,El îi va nimici prin răutatea lor;Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor,pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan,şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. S’au spurcat prin faptele lor,au desfrînat prin faptele lor. Atunci Domnul S’a aprins de mînie împotriva poporului Său,şi a urît moştenirea Lui.

Mîinile Tale m’au făcut, şi m’au întocmit;dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.

Iată, fiii sînt o moştenire dela Domnul,rodul pîntecelui este o răsplată dată de El.

Tu mi-ai întocmit rărunchii,Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele: Te laud că sînt o făptură aşa de minunată.Minunate sînt lucrările Tale,şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine,cînd am fost făcut într’un loc tainic,ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite,mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Căci El întăreşte zăvoarele porţilor,El binecuvintează pe fiii tăi în mijlocul tău;

Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi!Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge,să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor,şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;

De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate;va fi zdrobit deodată, şi fără leac. Şase lucruri urăşte Domnul,şi chiar şapte Îi sînt urîte: ochii trufaşi, limba mincinoasă,mînile cari varsă sînge nevinovat,

Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte,şi scapă pe ceice sînt aproape să fie junghiaţi. – Dacă zici: „Ah! n’am ştiut!“ … Crezi că nu vede Celce cîntăreşte inimileşi Celce veghează asupra sufletului tău?Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –

Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia,fuge pînă la groapă: nimeni să nu-l oprească. –

Cum nu ştii care este calea vîntului, nici cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“ „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!“ – „Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.

Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, cari spun că întunerecul este lumină, şi lumina întunerec, cari dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!

Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; şi pămîntul va da sîngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.

Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care dela naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales.

Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Celce te-a întocmit din pîntecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pămîntul. Cine era cu Mine?

Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe cari v’am luat în spinare dela obîrşia voastră, pe cari v’am purtat pe umăr dela naşterea voastră:

„Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M’a chemat din sînul mamei şi M’a numit dela ieşirea din pîntecele mamei.

Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M’a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sînt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!

„Aş putea să deschid pîntecele mamei, şi să nu las să nască? zice Domnul. – Eu care fac să nască, aş putea să împedec oare naşterea?“ zice Dumnezeul tău.

„Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: «Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.“

Pînă şi pe poalele hainei tale se află sîngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcînd nicio spargere. Şi cu toate acestea, tu zici: «Da, sînt nevinovat! Să se întoarcă acum mînia Lui dela mine!» Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici: «N’am păcătuit!»

Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“

Pentrucă M’au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămîie altor dumnezei, pe cari nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sînge nevinovat. Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rînduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“ „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor, şi de mîna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului.

De ce n’am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu!“ De ce n’a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?

Dar tu n’ai ochi şi inimă decît ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sînge nevinovat, şi să întrebuinţezi asuprire şi sîlnicie.

„Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plîngeri şi lacrămi amare: Rahela îşi plînge copiii; şi nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sînt!“

Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gînd, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.“

„Apoi ţi-ai luat fiii şi fiicele, pe cari Mi-i născusei, şi i-ai jertfit lor, ca să le slujească de mîncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale, de Mi-ai mai junghiat fiii, şi i-ai dat, trecîndu-i prin foc în cinstea lor? Şi în mijlocul tuturor urîciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţei tale, cînd erai goală, goală de tot, şi te zbăteai în sîngele tău! După toate aceste răutăţi ale tale, – (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), –

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentrucă ţi-ai risipit banii în felul acesta, şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urîcioşi, şi din pricina sîngelui copiilor tăi, pe cari li i-ai dat, de aceea, iată, voi strînge pe toţi ibovnicii cu cari te desmierdai, pe toţi aceia pe cari i-ai iubit şi pe toţi aceia pe cari i-ai urît, da, îi voi strînge împotriva ta din toate părţile, îţi voi desveli goliciunea înaintea lor, şi îţi vor vedea toată goliciunea. Te voi judeca aşa cum se judecă femeile prea curve şi ucigătoare de copii, şi voi face din tine o jertfă sîngeroasă a urgiei şi geloziei.

Iată că toate sufletele sînt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

Da, aducîndu-vă darurile de mîncare, trecîndu-vă copiii prin foc, vă spurcaţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeul, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi!

Ele s-au dedat la preacurvie, şi pe mînile lor este sînge: au preacurvit cu idolii lor; şi copiii pe cari Mi-i născuseră, i-au trecut prin foc în cinstea lor, ca să-i mănînce! Afară de aceasta iată ce Mi-au mai făcut: Mi-au spurcat Locaşul cel sfînt în aceiaş zi, şi Mi-au pîngărit Sabatele. Căci dupăce şi-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s’au dus şi în Locaşul Meu cel sfînt, ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea.

Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentrucă au spintecat pîntecele femeilor însărcinate ale Galaadului, ca să-şi mărească ţinutul:

Atunci Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s’a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi.

Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.»

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.

Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut.

Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.“

Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“

Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.

Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.

după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului“,

Ştii poruncile: «Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“

Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.

Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i-a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume.

Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sînt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu? Şi că voi nu sînteţi ai voştri?

Dar cînd Dumnezeu – care m’a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m’a chemat prin harul Său, – a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n’am întrebat pe niciun om,

Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.

ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţi şi copiii;

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L-a cunoscut nici pe El.

nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l-a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.

Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el.

Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?“

Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.“