20 – Rugăciune

Avraam a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf şi cenuşă.

Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam. Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau,“ şi care va răspunde: „Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“ Nu sfîrşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

Isaac s’a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată.

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor. Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“ Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?“ „Iacov,“ a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.“ Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.“ El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?“ Şi l-a binecuvîntat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci“, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.“

Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N’a mîncat deloc pîne, şi n’a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legămîntului, cele zece porunci.

Ei au căzut cu feţele la pămînt, şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mînii împotriva întregei adunări?“

Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău. Şi după ce ţi se vor întîmpla toate aceste lucruri în strîmtorarea ta, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi vei asculta glasul Lui; căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legămîntul pe care l-a încheiat prin jurămînt cu părinţii tăi.

Cînd m’am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legămîntului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc pîne şi fără să beau apă;

M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănînc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrşiserăţi, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniaţi.

M’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m’am aruncat cu faţa la pămînt, pentrucă Domnul spusese că vrea să vă nimicească.

Eu am rămas pe munte, ca şi mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Domnul m’a ascultat şi de data aceasta; Domnul n’a voit să vă nimicească.

Iosua şi-a sfîşiat hainele, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrînii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărînă.

Toţii copiii lui Israel şi tot poporul s’au suit şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea pînă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire înaintea Domnului.

Domnul a venit, S’a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!“ Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă“.

Departe iarăş de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetînd să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel. Şi-a întins mînile spre cer, şi a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta din toată inima lor!

Cînd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchiase, cu mînile întinse spre cer.

În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s’a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!“ Atunci a căzut foc dela Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a supt şi apa care era în şanţ. Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!“

Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimes pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu.

Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mîna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile pămîntului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!“

Ezechia s’a întors cu faţa la părete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă, şi am făcut ce este bine înaintea Ta!“ Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.

Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…“ Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui:faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!

Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!

Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci îndurarea Lui ţine în veac!

ei aveau să stea în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, ca să laude şi să mărească pe Domnul,

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile. Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s’a aşezat în genunchi în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile spre cer. Şi a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta cu toată inima lor!

Totuş, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău. Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta! Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!

dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mînile spre casa aceasta, – ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, – căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, – ca să se teamă de Tine, şi să umble în căile Tale tot timpul cît vor trăi în ţara, pe care ai dat-o părinţilor noştri!

Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, şi urechile să-Ţi fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!

dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate dela căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara. Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.

El a făcut lucruri rele, pentrucă nu şi-a pus inima să caute pe Domnul.

Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!“

Au făcut legămînt să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor;

Preoţii şi Leviţii s’au sculat şi au binecuvîntat poporul. Glasul lor a fost auzit, şi rugăciunea lor a ajuns pînă la ceruri, pînă la locuinţa sfîntă a Domnului.

Împăratul Ezechia şi proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer.

Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem dela El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru. Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mîna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mînia Lui sînt peste toţi cei ce-L părăsesc.“ Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

Apoi, în clipa jertfei de seară, m’am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis: „Dumnezeule, sînt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s’au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns pînă la ceruri.

Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, şi s’a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. Cînd a intrat, n’a mîncat pîne şi n’a băut apă, pentrucă era mîhnit din pricina păcatului fiilor robiei.

Cînd am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plîns, şi m’am jălit multe zile. Am postit şi m’am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor, şi am zis:„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legămîntul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de ceice Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.

Ezra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicînd mînile: „Amin! Amin!“ Şi s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pămînt.

În a douăzeci şi patra zi a aceleiaş luni, copiii lui Israel s’au adunat, îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărînă, pentru ţinerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.

În fiecare ţinut unde ajungea porunca împăratului şi hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau şi se boceau, şi mulţi se culcau în sac şi cenuşă.

„Du-te, strînge pe toţi Iudeii cari se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mîncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.“

Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfîşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s’a închinat,

Eu aş alerga la Dumnezeu,lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu. El face lucruri mari şi nepătrunse,minuni fără număr.

Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu,dacă rogi pe Cel A tot puternic,

Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu,întinde-ţi mînile spre El.

Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde;sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde,din pricina mîndriei celor răi. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n’ascultă,Cel Atotputernic nu ia aminte.

Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s’a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.

Eu strig cu glasul meu către Domnul,şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt. (Oprire)

Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele:scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare!Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!Ascultă suspinurile mele! Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,căci către Tine mă rog! Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa!Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine,căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul!Nu este Dumnezeu!“ Iată toate gîndurile lui.

Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Strig către Tine, căci m’asculţi, Dumnezeule!Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,şi am strigat către Dumnezeul meu:din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă;căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele,Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

Un lucru cer dela Domnul,şi-l doresc fierbinte:aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului,ca să privesc frumuseţea Domnului,şi să mă minunez de Templul Lui.

Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem:ai milă de mine şi ascultă-mă! Inima îmi zice din partea Ta:„Caută Faţa Mea!“Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!

Nădăjduieşte în Domnul!Fii tare, îmbărbătează-ţi inima,şi nădăjduieşte în Domnul!

Doamne, către Tine strig. Stînca mea!Nu rămînea surd la glasul meu,ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. Ascultă glasul rugăciunilor mele, cînd strig către Tine,şi cînd îmi ridic mînile spre locaşul Tău cel Sfînt.

Doamne, în Tine mă încred:să nu fiu dat de ruşine niciodată.Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta! Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută!Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare,o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns:m’a izbăvit din toate temerile mele. Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie,şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude,şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El,şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!Ferice de omul care se încrede în El!

Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană,şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi,ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt. Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude,şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă,şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!Nu tăcea în faţa lacrămilor mele!Căci sînt un străin înaintea Ta,un pribeag, ca toţi părinţii mei.

Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S’a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.

Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine:nimeni nu se poate asemăna cu Tine.Aş vrea să le vestesc şi să le trîmbiţez,dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.

Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!Ceice iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare:„Mărit să fie Domnul!“ Eu sînt sărac şi lipsit,dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:nu zăbovi, Dumnezeule!

Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,iar noaptea, cîntam laudele Lui,şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu:Eu stăpînesc peste neamuri,Eu stăpînesc pe pămînt. – Domnul oştirilor este cu noi.Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. – (Oprire)

Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri,şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului,şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii:fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!

Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea,şi nu Te ascunde de cererile mele!

Dar eu strig către Dumnezeu,şi Domnul mă va scăpa. Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem,şi El va auzi glasul meu.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini.El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,căci Dumnezeu este scăparea mea. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte,Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.

Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,ia aminte la rugăciunea mea! Dela capătul pămîntului strig către Tine cu inima mîhnită, şi zic:„Du-mă pe stînca pe care n’o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;dela El îmi vine ajutorul. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,căci dela El îmi vine nădejdea. Da, El este Stînca şi Ajutorul meu,Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)

Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!Îmi însetează sufletul după Tine,îmi tînjeşte trupul după Tine,într’un pămînt sec, uscat şi fără apă.

Am strigat către El cu gura mea,şi îndată lauda a fost pe limba mea. Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,nu m’ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m’a ascultat,a luat aminte la glasul rugăciunii mele. Binecuvîntat să fie Dumnezeu,care nu mi-a lepădat rugăciunea,şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!

Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul,mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură;voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm;noi, cari chemăm Numele Tău,vestim minunile Tale!

Strig cu glasul meu către Dumnezeu,strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta. În ziua necazului meu, caut pe Domnul;noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare;sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere.

Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul:căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui,numai, ei să nu cadă iarăş în nebunie.

Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea,ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem, în ziua necazului meu,căci m’asculţi.

Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele!Zi şi noapte strig înaintea Ta! S’ajungă rugăciunea mea înaintea Ta!Ia aminte la cererile mele;

Doamne, eu îşi cer ajutorul,şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt,şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,

Cînd Mă va chema, îi voi răspunde;voi fi cu el în strîmtorare,îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

Frumos este să lăudăm pe Domnul,şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,

veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru,şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! – „Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba,ca în ziua dela Masa, în pustie,

Doamne, ascultă-mi rugăciunea,şi s’ajungă strigătul meu pînă la Tine! Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig!Ascultă-mă degrab!

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului,şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.

Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,căutaţi necurmat Faţa Lui!

Mi-au slăbit genunchii de post,şi mi s’a sleit trupul de slăbiciune.

Iubesc pe Domnul, căci El audeglasul meu, cererile mele. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine,de aceea-L voi chema toată viaţa mea. Mă înfăşuraseră legăturile morţii,şi m’apucaseră sudorile mormîntului;eram pradă necazului şi durerii. Dar am chemat Numele Domnului, şi am zis:„Doamne, mîntuieşte-mi sufletul.“

Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire,şi voi chema Numele Domnului;

În mijlocul strîmtorării am chemat pe Domnul:Domnul m’a ascultat şi m’a scos la larg.

Te laud, pentrucă m’ai ascultat,pentrucă m’ai mîntuit.

Ferice de ceice păzesc poruncile Lui,cari-L caută din toată inima lor,

Te caut din toată inima mea;nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.

Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne,ca să păzesc orînduirile Tale. Te chem: mîntuieşte-mă,ca să păzesc învăţăturile Tale! O iau înaintea zorilor şi strig;nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii,ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta:înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!

Din fundul adîncului, Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul!Să ia aminte urechile Talela glasul cererilor mele!

Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte,şi aştept făgăduinţa Lui. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul,mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa,da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.

Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci în veac ţine îndurarea Lui!

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!

Lăudaţi pe Domnul domnilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!

Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem! Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta,şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!

Cu glasul meu strig către Domnul,cu glasul meu mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui,şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.

Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!

Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,şi Tu le dai hrana la vreme. Îţi deschizi mîna,şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. Domnul este drept în toate căile Lui,şi milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lîngă toţi cei ce-L cheamă,lîngă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,le aude strigătul şi-i scapă.

Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde;mă vor căuta, şi nu mă vor găsi. Pentrucă au urît ştiinţa,şi n’au ales frica Domnului, pentrucă n’au iubit sfaturile mele,şi au nesocotit toate mustrările mele.

Eu iubesc pe ceice mă iubesc,şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n’asculte legea,chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. –

Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.

Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Cînd vă întindeţi mînile, Îmi întorc ochii dela voi; şi ori cît de mult v’aţi ruga, n’ascult: căci mînile vă sînt pline de sînge!“ „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!

Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea.

Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plînge! El Se va îndura de tine, cînd vei striga; cum va auzi, te va asculta.

dar ceice se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.“

„Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, cîtă vreme este aproape.

îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.“

Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;

ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să v’asculte!

Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de ceice nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!“ către un neam, care nu chema Numele Meu.

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!

„Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din cari nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămîie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.

Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strînge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v’am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v’am dus în robie.“

«Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.

De aceea, du-te tu însuţi, şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului: să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda, cari vor veni din cetăţile lor. Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului, şi se vor întoarce fiecare dela calea sa cea rea. Căci mare este mînia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!“

„În zilele acelea, în vremile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: «Veniţi să ne alipim de Domnul, printr’un legămînt vecinic care să nu fie uitat niciodată!“

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urîciuni mai mari decît acestea!“ Şi m’a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvîrşesc ei urîciunile pe cari le săvîrşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu sîlnicie şi să nu înceteze să Mă mînie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas! De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.“

El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descopere ce este adînc şi ascuns; El ştie ce este în întunerec şi la El locuieşte lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!“.

Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii, şi cîrmuitorii sînt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de trei zeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămîne neschimbată.“ În urma celor de mai sus, împăratul Dariu a scris porunca şi oprirea.

Cînd a aflat Daniel că s’a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă, şi au găsit pe Daniel rugîndu-se şi chemînd pe Dumnezeul lui. Apoi s’au înfăţişat înaintea împăratului, şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N’ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălţa, timp de trei zeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei? „Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea Mezilor şi Perşilor, care nu se poate schimba! Ei au luat din nou cuvîntul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!“

Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. M’am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire:„Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legămîntul şi dai îndurare celorce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orînduirile Tale.

Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfîntul Tău locaş pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“

Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezeului meu; pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într’o vedenie, şi m’a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară. El m’a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Cînd ai început tu să te rogi, a ieşit cuvîntul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvîntul acesta, şi înţelege vedenia!

„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale. N’am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m’am uns deloc, pînă s’au împlinit cele trei săptămîni.

Şi iată că o mînă m’a atins, şi m’a aşezat tremurînd pe genunchii şi mînile mele. Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sînt trimes la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurînd. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lîngă împăraţii Persiei. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.“ Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pămînt, şi am tăcut.

Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, pînă cînd vor mărturisi că sînt vinovaţi şi vor căuta Faţa Mea. Cînd vor fi în necaz, vor alerga la Mine.

Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strîngeţi pe bătrîni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.

„Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset şi bocet! Sfîşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete.

Iona s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peştelui, şi a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m’a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.

Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce sfînt.

Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s’au îmbrăcat cu saci, dela cei mai mari pînă la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s’a acoperit cu un sac, şi a şezut în cenuşă. Şi a trimes să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă dela calea lor cea rea şi dela faptele de asuprire, de cari le sînt pline mînile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mînia Lui aprinsă, ca să nu pierim!“ Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S’a căit de răul pe care se hotărîse să li-l facă, şi nu l-a făcut.

apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele.

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mîntuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.

Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mîniei Domnului.“

„Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: «Cînd aţi postit şi aţi plîns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!» Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.“

Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Domnul este Dumnzeul meu!»

Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit.

Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,

Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, cînd te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt. Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Cînd postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorîtă, ca făţarnicii, cari îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, cînd posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Nu vă îngrijoraţi dar, zicînd: „Ce vom mînca?“ Sau: „Ce vom bea?“ Sau:„Cu ce ne vom îmbrăca?“ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîne, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?“ Isus le-a răspuns: „Se pot jăli nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat dela ei, şi atunci vor posti.

În vremea aceea, Isus a luat cuvîntul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.

După ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.

Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.“

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,» se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beţi toţi din el;

Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.“ A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a început să Se întristeze şi să se mîhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine.“ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.“ Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n’aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.“ S’a depărtat a doua oară, şi S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!“

Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s’a cutremurat, stîncile s’au despicat,

A doua zi dimineaţa, pe cînd era încă întunerec de tot, Isus S’a sculat, a ieşit, şi S’a dus într’un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obicinuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentruce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?“ Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. Vor veni zile, cînd va fi luat mirele dela ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

Dupăce Şi-a luat rămas bun dela norod, S’a dus în munte, ca să Se roage.

Isus a răspuns: „Tu zici: «Dacă poţi!» … Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!“ Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“

„Acest soi de draci“, le-a zis El, „nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.“

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

Şi, cînd staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

S’au dus apoi într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.“ A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare. El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!“ Apoi a mers puţin mai înainte, S’a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: „Ava, adică: Tată, – Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.“ Şi a venit la ucenici, pe cari i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n’ai fost în stare să veghezi? Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.“

Perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două de sus pînă jos.

Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.

După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe cînd Se ruga, s’a deschis cerul,

unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N’a mîncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămînzit.

Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă şi beau.“ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul cînd mirele este cu ei? Vor veni zile cînd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti în acele zile.“

În zilele acela, Isus S’a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S’a suit pe munte să Se roage. Pe cînd Se ruga, I s’a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s’a făcut albă strălucitoare.

Într’o zi, Isus Se ruga într’un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.“ El le-a zis: „Cînd vă rugaţi, să ziceţi:Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt. Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.“

Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: «Prietene, împrumută-mi trei pîni, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n’am ce-i pune înainte;» şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: «Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîni», – vă spun: chiar dacă nu s’ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pîne, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!“

Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.

Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase. El le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.» Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.» Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătrul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“

„Doi oameni s’au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.» Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s’a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.“

Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.“

Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.“

Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“ Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, zicînd: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“ Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într’un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt. După ce S’a rugat, S’a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare, şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.“

Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.

Soarele s’a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc.

Isus a luat pînile, a mulţămit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celorce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cît au voit.

Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.“

Ştim că Dumnezeu n’ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.

Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentrucă îi cunosc glasul.

Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M’ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M’ai trimes.“ Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“

şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor, care să rămînă cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.

Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.

Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

Nu voi M’aţi ales pe Mine; ci Eu v’am ales pe voi; şi v’am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Pînă acum n’aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu. Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu. Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine. Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M’ai trimes. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: – tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, – şi Eu sînt proslăvit în ei. Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi. Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n’a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. Cum M’ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M’ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, – Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimes. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M’ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.“

Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s’au aşezat cîte una pe fiecare din ei. Şi toţi s’au umplut de Duh Sfînt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele!

După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Aceştia au venit la Samariteni, şi s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt.

Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare, şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. Şi iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mîni.

Atunci, după ce au postit şi s’au rugat, şi-au pus mînile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s’au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna Domnului, în care crezuseră.

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s’au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s’au deschis toate uşile, şi s’au deslegat legăturile fiecăruia.

Cînd şi-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.

După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s’a rugat împreună cu ei toţi.

Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului.“

După ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a mulţămit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt-o, şi a început să mănînce.

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mîntuiţi.

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n’o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s’o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea. Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin“ la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui? Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte. Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi. Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. Deci, dacă s’ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n’ar zice ei că sînteţi nebuni? Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.

Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împedecaţi vorbirea în alte limbi.

nu încetez să aduc mulţămiri pentru voi, cînd vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,

Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într’un Duh.

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,

Mulţămesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie

Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea.

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.

Mulţămim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi,

De aceea şi noi, din ziua cînd am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;

Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţămiri. Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:

Epafra, care este dintr’ai voştri, vă trimete sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvîrşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.

Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe cari vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

Încolo, fraţilor, rugaţivă pentru noi ca, Cuvîntul Domnului să se răspîndească şi să fie proslăvit cum este la voi,

Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţămiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli.

Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri; pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruieşte, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.

Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.

Mulţămesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de cîte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

cîtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.“

El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi,“ – zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,

şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui.

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s’o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.

Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s’a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n’a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s’a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi-a dat rodul.

Căci ochii Domnului sînt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.“

Sfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.

Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.“

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.