21 – Închina

Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s’a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pîne şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului. Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mînile tale!“ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pămîntului,

Avram s’a aruncat cu faţa la pămînt; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:

Atunci omul a plecat capul, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului,

Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.

Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului.

Îngerul Domnului i S’a arătat într’o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s’a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.

Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.“

Dumnezeu a zis lui Moise:„Eu sînt Cel ce sînt.“ Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte «Eu sînt», m’a trimes la voi.“

Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.

Domnul mergea înaintea lor, ziua într’un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într’un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea. Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.

Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.

Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis:„Voi cînta Domnului, căci Şi-a arătat slava:A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ. Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă:El m’a scăpat.El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;El este Dumnezeul tatălui meu:pe El Îl voi preamări.

Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi. Prin mărimea măreţiei Tale,Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi;Îţi deslănţuieşti mînia,Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.

Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?Cine este ca Tine minunat în sfinţenie,Bogat în fapte de laudă,Şi făcător de minuni?

Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

Şi, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s’au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s’a arătat în nor.

Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentruca să audă poporul cînd îţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna încredere în tine.“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s’au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

Moise s’a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele. Slava Domnului s’a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului, şi s’a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Acolo Mă voi întîlni cu tine; şi dela înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Şi cînd intra Moise în cort, stîlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise. Tot poporul vedea stîlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pămînt la uşa cortului lui. Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tînărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.“

Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!“ Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!“ Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“ Domnul a zis: „Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă. Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece. Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.“

Domnul S’a pogorît într’un nor, a stătut acolo lîngă el, şi a rostit Numele Domnului. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“ Îndată Moise s’a plecat pînă la pămînt şi s’a închinat.

Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.

Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul. Moise nu putea să intre în cortul întîlnirii, pentrucă norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.

Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregei case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.

Moise şi Aaron au intrat în cortul întîlnirii. Cînd au ieşit din el, au binecuvîntat poporul. Şi slava Domnului s’a arătat întregului popor. Un foc a eşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s’au aruncat cu faţa la pămînt.

Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfîntul locaş, dincolo de perdeaua din lăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.

În ziua cînd a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întîlnirii; şi, de seara pînă dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc. Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc.

Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,

Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s’a arătat întregei adunări.

Pe cînd se strîngea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şi pe cînd îşi îndreptau privirile spre cortul întîlnirii, iată că l-a acoperit norul, şi s’a arătat slava Domnului.

Moise şi Aaron au plecat dela adunare şi s’au dus la uşa cortului întîlnirii. Au căzut cu faţa la pămînt, şi li s’a arătat slava Domnului.

Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă în mînă. Şi s’a plecat, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt.

Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt,Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,Cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:

Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El. Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pămînt, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.

Să ştii dar în ziua aceasta, şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pămînt, şi că nu este alt Dumnezeu afară de El.

şi aţi zis: „Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuş au rămas vii.

Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.

Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri;

Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave pe cari ţi le-au văzut ochii.

Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit şi înfricoşat, adică de Domnul, Dumnezeul tău,

Căci voi vesti Numele Domnului.Daţi slavă Dumnezeului nostru! El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite,Căci toate căile Lui sînt drepte;El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate,El este drept şi curat.

Să ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu,Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine;Eu dau viaţă şi Eu omor,Eu rănesc şi Eu tămăduiesc,Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.

Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel,El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor,Trece cu măreţie pe nori. Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost,Şi subt braţele Lui cele vecinice este un loc de scăpare.El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta,Şi a zis: „Nimiceşte-l.“

El a răspuns: „Nu, ci Eu sînt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.“ Iosua s’a aruncat cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?“ Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfînt.“ Şi Iosua a făcut aşa.

Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trîmbiţe de corn de berbece; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trîmbiţe. Cînd vor suna lung din cornul de berbece, şi cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.“

Poporul a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trîmbiţe. Cînd a auzit poporul sunetul trîmbiţei, a strigat tare, şi zidul s’a prăbuşit; poporul s’a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mîna pe cetate,

Iosua şi-a sfîşiat hainele, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrînii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărînă.

Ascultaţi, împăraţi!Luaţi aminte, domnitori!Voi cînta, da, voi cînta Domnului,Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.

Îngerul Domnului i-a răspuns: „Pentruce Îmi ceri Numele? El este minunat.“ Manoah a luat iedul şi darul de mîncare, şi a adus jertfă Domnului pe stîncă. S’a făcut o minune, în timp ce Manoah şi nevastă-sa priveau. Pe cînd flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S’a suit în flacăra altarului. Văzînd lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut cu faţa la pămînt.

Nimeni nu este sfînt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decît Tine; Nu este stîncă aşa ca Dumnezeul nostru.

David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale.

David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire. Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe. Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei.

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

Domnul a tunat din ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul;

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, norul a umplut casa Domnului. Preoţii n’au putut să rămînă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel. Şi-a întins mînile spre cer, şi a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta din toată inima lor!

Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!

Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!“

Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor stînd lîngă El, la dreapta şi la stînga Lui.

căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pămîntului! Tu ai făcut cerurile şi pămîntul.

David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cîntînd şi zicînd din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trîmbiţe.

Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cîntăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cîntări răsunătoare, în semn de bucurie.

David era îmbrăcat cu o manta de in supţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi Leviţii, cari duceau chivotul, cîntăreţii, şi Chenania, căpetenia muzicii între cîntăreţi, şi David avea pe el un efod de in. Tot Israelul a suit chivotul legămîntului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trîmbiţe, şi de chimvale, şi făcînd să răsune lăutele şi arfele. Pe cînd intra în cetatea lui David chivotul legămîntului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi cînd a văzut pe împăratul David sărind şi jucînd, l-a dispreţuit în inima ei.

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui:faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte! Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui!Vorbiţi despre toate minunile Lui! Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!

Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului!Vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui; povestiţi printre neamuri slava Lui,printre toate popoarele minunile Lui! Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă,El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii; căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli,dar Domnul a făcut cerurile. Măreţia şi strălucirea sînt înaintea Feţei Lui,tăria şi bucuria sînt în locaşul Lui. Familii de popoare, daţi Domnului,daţi Domnului slavă şi cinste! Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui!Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui,închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte. Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului!Căci lumea este întărită, şi nu se clatină. Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul!Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte! Să urle marea cu tot ce este în ea!Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea! Să chiuie copacii din pădureînaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci îndurarea Lui ţine în veac! Ziceţi: «Mîntuieşte-ne, Dumnezeul mîntuirii,strînge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor,ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt,şi să ne punem slava în a Te lăuda! Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie!Şi tot poporul a zis: «Amin!» şi lăuda pe Domnul!

ei aveau să stea în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, ca să laude şi să mărească pe Domnul,

David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis: „Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpîn mai pesus de orice! Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, şi prea mărim Numele Tău cel slăvit.

În clipa cînd au ieşit preoţii din Locul sfînt, – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor, şi toţi Leviţii cari erau cîntăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in supţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi arfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi cari sunau din trîmbiţe; – şi cînd cei ce sunau din trîmbiţe şi ceice cîntau, unindu-se într’un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trîmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!“ în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s’a umplut cu un nor. Preoţii n’au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.

Solomon s’a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile. Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s’a aşezat în genunchi în faţa întregei adunări a lui Israel, şi a întins mînile spre cer. Şi a zis:„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pămînt: Tu ţii legămîntul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, cari umblă înaintea Ta cu toată inima lor!

Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pămînt? Iată că cerurile, şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cît mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!

Cînd şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s’a pogorît foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa. Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. Toţi copiii lui Israel au văzut pogorîndu-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pămînt pe pardoseală, s’au închinat, şi au lăudat pe Domnul, zicînd: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!“

Preoţii stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cîntarea laudelor Domnului, cînd i-a însărcinat David să mărească pe Domnul, zicînd: „Căci îndurarea lui ţine în veac!“ Preoţii sunau din trîmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.

Şi Mica a zis: „Ascultaţi dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stînd la dreapta şi la stînga Lui.

Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cîntăreţi cari, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergînd înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!“

Apoi împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis Leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, şi s’au plecat şi s’au închinat.

Astfel copiii lui Israel, cari se aflau la Ierusalim, au prăznuit sărbătoarea azimilor, şapte zile, cu mare bucurie. Şi, în fiecare zi, Leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente cari răsunau în cinstea Lui.

Cînd au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trîmbiţe, şi pe Leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rînduiala lui David, împăratul lui Israel. Cîntau, mărind şi lăudînd pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!“ Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudînd pe Domnul, pentrucă puneau temeliile Casei Domnului.

Apoi, în clipa jertfei de seară, m’am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfîşiate, am căzut în genunchi, am întins mînile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:

Ezra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridicînd mînile: „Amin! Amin!“ Şi s’au plecat şi s’au închinat înaintea Domnului, cu faţa la pămînt.

Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s’au suit pe scaunul Leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. Şi Leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, au zis:„Sculaţi-vă şi binecuvîntaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din vecinicie în vecinicie!„Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit, care este mai pe sus de orice binecuvîntare şi de orice laudă! Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pămîntul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.

În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie, şi stîlpul de nor n’a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stîlpul de foc să le lumineze noaptea drumul, pe care aveau să-l urmeze.

La sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe Leviţi din toate locurile în cari locuiau, şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cîntări, în sunet de chimvale, alăute şi arfe.

Căci odinioară, pe vremea lui David şi lui Asaf, erau căpetenii peste cîntăreţi şi cîntări de laudă şi de mulţămire în cinstea lui Dumnezeu.

Atunci Iov s’a sculat, şi-a sfîşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s’a închinat, şi a zis: „Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvîntat fie Numele Domnului!“

Eu aş alerga la Dumnezeu,lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu. El face lucruri mari şi nepătrunse,minuni fără număr.

Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu,că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui A tot puternic?

Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu,întinde-ţi mînile spre El.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,şi că se va ridica la urmă pe pămînt. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne,voi vedea totuş pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Şi atunci Cel A tot puternic va fi aurul tău,argintul tău, bogăţia ta. Atunci Cel A tot puternic va fi desfătarea ta,şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

Dumnezeu este mare în puterea Lui;cine ar putea să înveţe pe alţii ca El? Cine Îi cere socoteală de căile Lui,şi cine îndrăzneşte să-I spună:„Faci rău?“ Nu uita să lauzi faptele Lui,pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot,şi sare din locul ei. Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,bubuitul care iese din gura Lui! Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor,şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ;şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

Înţelegi tu plutirea norilor,minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

dela miază-noapte ne vine aurora,şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge,căci este mare în tărie,dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

Celce şade în ceruri rîde,Domnul Îşi bate joc de ei.

„Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meupe Sion, muntele Meu cel sfînt.“

Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui,şi voi cînta Numele Domnului, Numele Celui Prea Înalt.

Doamne, Dumnezeul nostru,cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!Slava Ta se înalţă mai pe sus de ceruri.

Doamne, Dumnezeul nostru,cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!

Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria şi veselia mea,voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,

Cîntaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion,vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului,şi să mă bucur de mîntuirea Ta.

Domnul este Împărat în veci de veci;neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

Domnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri.Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

cînt Domnului,căci mi-a făcut bine!

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea! Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină şi cărbuni de foc.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea!Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

Cerurile spun slava lui Dumnezeu,şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui.

Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,şi vom cînta şi vom lăuda puterea Ta.

Totuş Tu eşti Cel Sfînt,şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,şi Te voi lăuda în mijlocul adunării. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi-L!Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel! Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit,şi nu-Şi ascunde Faţa de el,ci îl ascultă cînd strigă către El. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele:şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. Cei săraci vor mînca şi se vor sătura,ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda:veselă să vă fie inima pe vecie! Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul:toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este împărăţia:El stăpîneşte peste neamuri. Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei;înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă,ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.

Porţi, ridicaţi-vă capetele;ridicaţi-vă, porţi vecinice,ca să intre Împăratul slavei! – „Cine este acest Împărat al slavei?“ –Domnul cel tare şi puternic,Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele;ridicaţi-le, porţi vecinice,ca să intre Împăratul slavei! – „Cine este acest Împărat al slavei?“– Domnul oştirilor:El este Împăratul slavei! – (Oprire)

Un lucru cer dela Domnul,şi-l doresc fierbinte:aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului,ca să privesc frumuseţea Domnului,şi să mă minunez de Templul Lui.

Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, cari mă înconjoară:voi aduce jertfe în cortul Luiîn sunetul trîmbiţei,voi cînta şi voi lăuda pe Domnul. Ascultă-mi, Doamne, glasul cînd Te chiem:ai milă de mine şi ascultă-mă! Inima îmi zice din partea Ta:„Caută Faţa Mea!“Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!

Domnul este tăria mea şi scutul meu;în El mi se încrede inima, şi sînt ajutat.De aceea îmi este plină de veselie inima,şi-L laud prin cîntările mele.

Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului,daţi Domnului slavă şi cinste. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte! Glasul Domnului răsună pe ape,Dumnezeul slavei face să bubue tunetul:Domnul este pe ape mari. Glasul Domnului este puternic,glasul Domnului este măreţ.

Glasul Domnului face pe cerboaice să nască;El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!“ Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie cînd cu potopul,şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.

Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El,măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!

Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie,mi-ai deslegat sacul de jale, şi m’ai încins cu bucurie, pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută.Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă. Lăudaţi pe Domnul cu arfa,lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde. Cîntaţi-I o cîntare nouă!Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!

Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme;lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Să mi se laude sufletul în Domnul!Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! –

Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea,şi să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,care vrea pacea robului Său!“ Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,în toate zilele va spune lauda Ta.

Mi-a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.Mulţi au văzut lucrul acesta, s’au temut,şi s’au încrezut în Domnul.

Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!Ceice iubesc mîntuirea Ta să zică fără încetare:„Mărit să fie Domnul!“

Tu m’ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele,şi m’ai aşezat pe vecie înaintea Ta. Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,din vecinicie în vecinicie!Amin! Amin!

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,iar noaptea, cîntam laudele Lui,şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea,şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, –podoaba şi slava, da, slava Ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,apără adevărul, blîndeţa şi neprihănirea,şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!

Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic;toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

Din neam în neam îţi voi pomeni numele:de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu:Eu stăpînesc peste neamuri,Eu stăpînesc pe pămînt. –

Bateţi din palme, toate popoarele!Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie! Căci Domnul, Cel Prea Înalt, este înfricoşat:El este Împărat mare peste tot pămîntul.

Dumnezeu Se suie în mijlocul strigătelor de biruinţă,Domnul înaintează în sunetul trîmbiţei. Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi!Cîntaţi Împăratul nostru, cîntaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul:cîntaţi o cîntare înţeleaptă! Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri,Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfînt. Domnitorii popoarelor se adună împreunăcu poporul Dumnezeului lui Avraam;căci ale lui Dumnezeu sînt scuturile pămîntului:El este mai înalt şi mai pe sus de orice.

Mare este Domnul şi lăudat de toţi,în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.

Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;El va fi călăuza noastră pînă la moarte.

Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri,şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului,şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte,şi celui ce veghează asupra căii lui,aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.

Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat,şi limba mea va lăuda îndurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele,şi gura mea va vesti lauda Ta.

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

Dar eu voi cînta puterea Ta;disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,un loc de adăpost în ziua necazului meu. O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda,căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

Atunci voi cînta neîncetat Numele Tău,şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.

Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!Îmi însetează sufletul după Tine,îmi tînjeşte trupul după Tine,într’un pămînt sec, uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfînt,ca să-Ţi văd puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decît viaţa,de aceea buzele mele cîntă laudele Tale. Te voi binecuvînta dar toată viaţa mea,şi în Numele Tău îmi voi ridica mînile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, cînd mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu,şi cînd mă gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.

Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;oricine jură pe El se va făli,căci va astupa gura mincinoşilor.

Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion,şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.

Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului. Cîntaţi slavă Numelui Său,măriţi slava Lui prin laudele voastre. Ziceţi lui Dumnezeu: „Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale!Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc. Tot pămîntul se închină înaintea Ta,şi cîntă în cinstea Ta,cîntă Numele Tău. – (Oprire)

El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui.Ochii Lui urmăresc pe neamuri,ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire) Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

Cîntaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui!Faceţi drum Celui ce înaintează prin cîmpii.Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!

s’a cutremurat pămîntul,s’au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu,s’a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Cîntaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pămîntului,şi lăudaţi pe Domnul! – (Oprire) Cîntaţi Celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor vecinice!Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic! Daţi slavă lui Dumnezeu,a cărui măreţie este peste Israel,şi a cărui putere este în ceruri. Ce înfricoşat eşti, Dumnezeule, din locaşul Tău cel sfînt!Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie şi mare putere.Binecuvîntat să fie Dumnezeu!

Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări,şi prin laude Îl voi preamări.

Să-L laude cerurile şi pămîntul,mările şi tot ce mişună în ele!

Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine!Cei ce iubesc mîntuirea Ta,să zică neîncetat: „Prea mărit să fie Dumnezeu!“

Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele.Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei;pe Tine Te laud fără-’ncetare. Pentru mulţi am ajuns ca o minune,dar Tu eşti scăparea mea cea tare. Să mi se umple gura de laudele Tale,şi’n fiecare zi să Te slăvească!

Şi eu voi nădăjdui pururea,Te voi lăuda tot mai mult.

Şi te voi lăuda în sunet de alăută,Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule,Te voi lăuda cu arfa,Sfîntul lui Israel! Cînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;

Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui,şi vrăjmaşii vor linge ţărîna.

Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui,toate neamurile îi vor sluji.

Numele lui va dăinui pe vecie:cît soarele îi va ţinea numele.Cu el se vor binecuvînta unii pe alţii,şi toate neamurile îl vor numi fericit. Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,singurul care face minuni! Binecuvîntat să fie în veci slăvitul Lui Nume!Tot pămîntul să se umple de slava Lui!Amin! Amin!

Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale,şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale. Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte!Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni;Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.

I-a călăuzit ziua cu un nor,şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor,şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.

Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă,din arfa cea plăcută şi din alăută!

Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;

Cît de plăcute sînt locaşurile Tale,Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului,inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo,şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii …Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor,Împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ferice de ceice locuiesc în Casa Ta!Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire)

Toate neamurile, pe cari le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne,şi să dea slavă Numelui Tău. Căci Tu eşti mare, şi faci minuni,numai Tu eşti Dumnezeu. Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău.Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu,şi voi prea mări Numele Tău în veci!

Şi cei ce cîntă şi ceice joacă strigă:„Toate izvoarele mele sînt în Tine.“

Mi se topesc ochii de suferinţă;în toate zilele Te chem, Doamne,şi-mi întind mînile spre Tine!

Voi cînta totdeauna îndurările Domnului:voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor! Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul?Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor,şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie;bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.

Căci Tu eşti fala puterii lui;şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră. Căci Domnul este scutul nostru,Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.

Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,din neam în neam. Înainte ca să se fi născut munţii,şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea,din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Celce stă supt ocrotirea Celui Prea Înalt,şi se odihneşte la umbra Celui Atoputernic,

Frumos este să lăudăm pe Domnul,şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,

Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie;Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere:de aceea lumea este tare şi nu se clatină. Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi;Tu eşti din vecinicie! Rîurile vuiesc, Doamne,rîurile vuiesc tare,rîurile se umflă cu putere. Dar mai puternic decît vuietul apelor mari,şi mai puternic decît vuietul valurilor năpraznice ale mării,este Domnul în locurile cereşti. Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate;sfinţenia este podoaba Casei Tale,Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile.

Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului,şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude,să facem să răsune cîntece în cinstea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare,este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.

veniţi să ne închinăm şi să ne smerim,să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Cîntaţi Domnului o cîntare nouă!Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului! Cîntaţi Domnului, binecuvîntaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui! Povestiţi printre neamuri slava Lui,printre toate popoarele minunile Lui! Căci Domul este mare şi foarte vrednic de laudă.El este mai de temut decît toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor sînt nişte idoli,dar Domnul a făcut cerurile. Strălucirea şi măreţia sînt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sînt în locaşul Lui cel sfînt. Familiile popoarelor, daţi Domnului,daţi Domnului slavă şi cinste! Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!Aduceţi daruri de mîncare, şi intraţi în curţile Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte,tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului! Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!Deaceea lumea este tare, şi nu se clatină.“Domnul judecă popoarele cu dreptate. Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul;să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte cîmpia, cu tot ce e pe ea,toţi copacii pădurii să strige de bucurie înaintea Domnului! Căci El vine,vine să judece pămîntul.El va judeca lumea cu dreptate,şi popoarele după credincioşia Lui.

Domnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul,şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura îl înconjoară,dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie.

Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,înaintea Domnului întregului pămînt. Cerurile vestesc dreptatea Lui,şi toate popoarele văd slava Lui.

Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii.

Cîntaţi Domnului o cîntare nouă,căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfînt I-au venit în ajutor.

Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului!Chiuiţi, strigaţi, şi cîntaţi laude! Cîntaţi Domnului cu arfa,cu arfa şi cu cîntece din gură! Cu trîmbiţe şi sunete din corn,strigaţi de bucurie înaintea Împăratului, Domnului! Să urle marea cu tot ce cuprinde ea,să chiuie lumea şi cei ce locuiesc pe ea, să bată din palme rîurile,să strige de bucurie toţi munţii

Domnul împărăţeşte: popoarele tremură;El şade pe heruvimi: pămîntul se clatină. Domnul este mare în Sion,şi înalţat peste toate popoarele. Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat,căci este sfînt! Să laude oamenii tăria Împăratului, căci iubeşte dreptatea!Tu întăreşti dreptatea,Tu faci dreptate şi judecată în Iacov. Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui,căci este sfînt!

Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfînt!Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfînt!

Strigaţi de bucurie către Domnul,toţi locuitorii pămîntului! Slujiţi Domnului cu bucurie,veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!El ne-a făcut, ai Lui sîntem:noi sîntem poporul Lui şi turma păşunei Lui. Intraţi cu laude pe porţileLui, intraţi cu cîntări în curţile Lui!Lăudaţi-L şi binecuvîntaţi-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci,şi credincioşia Lui din neam în neam.

Voi cînta bunătatea şi dreptatea;Ţie, Doamne, Îţi voi cînta.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. Da, Domnul va zidi iarăş Sionul,şi Se va arăta în slava Sa.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul,şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea;toate se vor învechi ca o haină;le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba. Dar Tu rămîi Acelaş,şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Binecuvintează, suflete, pe Domnul,şi tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt! Binecuvintează, suflete, pe Domnul,şi nu uita nici una din binefacerile Lui!

Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri,şi domnia Lui stăpîneşte peste tot.

Binecuvîntaţi pe Domnul, îngerii Lui,cari sînteţi tari în putere, cari împliniţi poruncile Lui,şi cari ascultaţi de glasul cuvîntului Lui. Binecuvîntaţi pe Domnul, toate oştirile Lui,robii Lui, cari faceţi voia Lui! Binecuvîntaţi pe Domnul, toate lucrările Lui,în toate locurile stăpînirii Lui!Binecuvintează, suflete, pe Domnul!

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul!Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne!Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune,şi pămîntul este plin de făpturile Tale. Iată marea cea întinsă şi mare:în ea se mişcă nenumărate vieţuitoaremici şi mari.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură;atinge munţii, şi ei fumegă. Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi. Fie plăcute Lui cuvintele mele!Mă bucur de Domnul. Să piară păcătoşii de pe pămînt,şi cei răi să nu mai fie!Binecuvintează, suflete, pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul!

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui!Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui!Vorbiţi despre toate minunile Lui! Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt!Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,căutaţi necurmat Faţa Lui! Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe cari le-a făcut,de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,

Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci îndurarea Lui ţine în veci! Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului?Cine va putea vesti toată lauda Lui?

Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,şi strînge-ne din mijlocul neamurilor,ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt,şi să ne fălim cu lauda Ta! Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,din vecincie în vecinicie!Şi tot poporul să zică: „Amin!Lăudaţi pe Domnul!“

„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci în veac ţine îndurarea Lui!“

Să-L înalţe în adunarea poporului,şi să-L laude în adunarea bătrînilor!

Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule!Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă!Mă voi trezi în zori de zi. Te voi lăuda printre popoare, Doamne,Te voi cînta printre neamuri. Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri,iar credincioşia Ta pînă la nori. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,şi fie slava Ta peste tot pămîntul!

Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,Îl voi mări în mijlocul mulţimii;

Lăudaţi pe Domnul!Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare. Mari sînt lucrările Domnului,cercetate de toţi ceice le iubesc. Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui,şi dreptatea Lui ţine în veci.

A trimes poporului Său izbăvirea,a aşezat legămîntul Său în veci;Numele Lui este sfînt şi înfricoşat. Frica Domnului este începutul înţelepciunii;toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă,şi slava Lui ţine în veci.

Lăudaţi pe Domnul!Robii Domnului lăudaţi,lăudaţi Numele Domnului! Fie Numele Domnului binecuvîntat,deacum şi pînă în veac! Dela răsăritul soarelui pînă la apusul lui,fie Numele Domnului lăudat.

Domnul este înălţat mai pe sus de toate neamurile,slava Lui este mai pesus de ceruri. Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,care locuieşte atît de sus? El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pămînt.

Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!

ci noi, noi vom binecuvînta pe Domnul,deacum şi pînă în veac.Lăudaţi pe Domnul!

Îţi voi aduce o jertfă de mulţămire,şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnuluiîn faţa întregului Său popor, în curţile Casei Domnului,în mijlocul tău, Ierusalime!Lăudaţi pe Domnul!

Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile,lăudaţi-L, toate popoarele! Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi,şi credincioşia Lui ţine în veci.Lăudaţi pe Domnul!

Cei ce se tem de Domnul să zică:„Căci în veac ţine îndurarea Lui!“

Dreapta Domnului se înalţă;dreapta Domnului cîştigă biruinţa!

Te laud, pentrucă m’ai ascultat,pentrucă m’ai mîntuit. Piatra, pe care au lepădat-o zidarii,a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta:şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul:să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

Tu eşti Dumnezeul meu, şi eu Te voi lăuda;Dumnezeule, Te voi prea mări. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,căci în veac ţine îndurarea Lui!

Te voi lăuda cu inimă neprihănită,cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.

Mă scol la miezul nopţii să Te laudpentru judecăţile Tale cele drepte.

De şapte ori pe zi Te laud,din pricina legilor Tale celor drepte.

Buzele mele să vestească lauda Ta,căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!

„Haidem la locuinţa Lui,să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor Lui! …

Ridicaţi-vă mînile spre sfîntul locaş,şi binecuvîntaţi pe Domnul!

Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi Numele Domnului,lăudaţi-L, robi ai Domnului, cari staţi în Casa Domnului,în curţile Casei Dumnezeului nostru! Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul este bun;cîntaţi Numele Lui, căci este binevoitor.

Domnul să fie binecuvîntat din Sion,El, care locuieşte în Ierusalim!Lăudaţi pe Domnul!

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor,căci în veac ţine îndurarea Lui! Lăudaţi pe Domnul domnilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!

Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor,căci în veac ţine îndurarea Lui!

Te laud din toată inima,cînt laudele Tale înaintea dumnezeilor. Mă închin în Templul Tău cel sfînt,şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta,căci Ţi s’a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale. În ziua cînd Te-am chemat, m’ai ascultat,m’ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. Toţi împăraţii pămîntului Te vor lăuda, Doamne, cînd vor auzi cuvintele gurii Tale; ei vor lăuda căile Domnului,căci mare este slava Domnului!

Te laud că sînt o făptură aşa de minunată.Minunate sînt lucrările Tale,şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Îmi întînd mînile spre Tine;îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. – (Oprire)

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă,Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu,şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci. În fie care zi Te voi binecuvînta,şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci. Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă,şi mărimea Lui este nepătrunsă. Fiecare neam de om să laude lucrările Tale,şi să vestească isprăvile Tale cele mari! Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale,şi voi cînta minunile Tale. Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată,şi eu voi povesti mărimea Ta. Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate,şi să se laude dreptatea Ta!

Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta. Vor spune slava împărăţiei Tale,şi vor vesti puterea Ta, ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta,şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este o împărăţie vecinică,şi stăpînirea Ta rămîne în picioare în toate veacurile.

Gura mea să vestească lauda Domnului,şi orice făptură să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt în veci de veci!

Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul cît voi trăi,voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Domnul împărăţeşte în veci;Dumnezeul tău, Sioane, rămîne din veac în veac!Lăudaţi pe Domnul!

Lăudaţi pe Domnul!Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru,căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm.

El socoteşte numărul stelelor,şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui,priceperea Lui este fără margini. Domnul sprijineşte pe cei nenorociţi,şi doboară pe cei răi la pămînt. Cîntaţi Domnului cu mulţămiri,lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu arfa!

Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor,lăudaţi-L în locurile cele înalte! Lăudaţi-L toţi îngerii Lui!Lăudaţi-L, toate oştirile Lui! Lăudaţi-L, soare şi lună,lăudaţi-L, toate stelele luminoase! Lăudaţi-L, cerurile cerurilor,şi voi, ape, cari sînteţi mai pe sus de ceruri! Să laude Numele Domnului,căci El a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci;le-a dat legi, şi nu le va călca.

Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt,balauri de mare, şi adîncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă,vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate,pomi roditori, şi cedri toţi, fiare şi vite toate,tîrîtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pămîntului şi popoare toate,voievozi şi toţi judecătorii pămîntului, tineri şi tinere,bătrîni şi copii! Să laude Numele Domnului!Căci numai Numele Lui este înălţat:măreţia Lui este mai pe sus de pămînt şi ceruri.

Lăudaţi pe Domnul!Cîntaţi Domnului o cîntare nouă,cîntaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut,să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri,să-L laude cu toba şi cu arfa! Căci Domnul are plăcere de poporul Său,şi slăveşte pe cei nenorociţi, mîntuindu-i. Să salte de bucurie credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor! Laudele lui Dumnezeul să fie în gura lor,şi sabia cu două tăişuri în mîna lor,

Lăudaţi pe Domnul!Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel sfînt,lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi-L cu sunet de trîmbiţă,lăudaţi-L cu alăuta şi arfa! Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri,lăudaţi-L, cîntînd cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare,lăudaţi-L cu chimvale zîngănitoare! Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!Lăudaţi pe Domnul!

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul;şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

Cine s’a suit la ceruri, şi cine s’a pogorît din ele?Cine a adunat vîntul în pumnii lui?Cine a strîns apele în haina lui?Cine a hotărît toate marginile pămîntului?Cum se numeşte el, şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –

Să mă sărute cu sărutările gurii lui!Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul, mirodeniile tale au un miros plăcut.Numele tău este ca o mireasmă vărsată.De aceea te iubesc pe tine fetele! Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm!Împăratul mă duce în odăile lui …Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine;vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul!Pe drept eşti iubit.

Ce se vede suindu-se din pustie,ca nişte stîlpi de fum,în mijlocul aburilor de mir şi de tămîie,înconjurată de toate mirezmele negustorilor de mir? –

Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi!Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –Să intre iubitul meu în grădina lui,şi să mănînce din roadele ei alese! –

„Intră în stînci, şi ascunde-te în ţărînă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!“

Oamenii vor intra în peşterile stîncilor şi în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.

şi vor intra în găurile stîncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul.

Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flacări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost,

Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfînt va fi sfinţit prin dreptate.

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui“! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s’a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!“

Căci un Copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi’n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor.

Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui! Cîntaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pămîntul!“ Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfîntul lui Israel.“

În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel;

Ceilalţi însă, cari vor mai rămînea, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. „Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!“

„Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s’au împlinit cu credincioşie. Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într’un morman de pietre, cetăţuia cea tare într’o grămadă de dărîmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită. De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.

Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stînca veacurilor.

În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului,

Voi însă veţi cînta ca în noaptea cînd se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.

„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.

Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntueşte!

Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cîntece de biruinţă. O bucurie vecinică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

Domnul m’a mîntuit!De aceea, în toate zilele vieţii noastrevom suna din coardele instrumentelor noastre,în Casa Domnului.“

Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.

„Cine a măsurat apele cu mîna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strîns ţărîna pămîntului într’o treime de măsură? Cine a cîntărit munţii cu cîntarul, şi dealurile cu cumpăna?

„Nu ştiţi? N’aţi auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“ El şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. El preface într’o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămîntului.

„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.“

Nu ştii? N’ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

Le vei vîntura, şi le va lua vîntul, şi un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfîntul lui Israel.

Eu sînt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n’o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.“ „Iată că cele dintîi lucruri s’au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întîmple. Cîntaţi Domnului o cîntare nouă, cîntaţi laudele Lui pînă la marginile pămîntului, voi cari mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar, să-şi înalţe glasul! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munţilor! Să dea slavă Domnului, şi să vestească laudele Lui în ostroave!“

pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit.“

„Voi sînteţi martorii Mei –, zice Domnul, – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sînt: înainte de Mine n’a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi, Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor!

Eu sînt Domnul, Sfîntul vostru, Făcătorul lui Israel, Împăratul vostru.“

poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.“

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: «Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.

Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adîncimi ale pămîntului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.

Eu sînt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti. Ca să se ştie, dela răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sînt Domnul, şi nu este altul. Eu întocmesc lumina, şi fac întunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pămîntul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit –: „Eu sînt Domnul, şi nu este altul!

Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mîntuiţi toţi ceice sînteţi la marginile pămîntului! Căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu altul. Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvîntul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.

„Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremile străbune; căci Eu sînt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sînt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit dela început ce are să se întîmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărîrile Mele vor rămînea în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.

„Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfîntul lui Israel.“ –

„Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sînt Cel dintîi, şi tot Eu sînt şi Cel din urmă. Mîna Mea a întemeiat pămîntul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s’au şi înfăţişat îndată.

Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfîntul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urît de popor, către Robul celor puternici: «Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pămînt şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfîntului lui Israel, care Te-a ales.“

Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pămîntule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.“

„Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărămături ale Ierusalimului! Căci Domnul mîngîie pe poporul Său, şi răscumpără Ierusalimul.

căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pămînt,

Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din cîmpie vor bate din palme.

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale se vor sfîrşi. Nu vor mai fi decît oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpîni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mînilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.

să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiţi «terebinţi ai neprihănirii,» «un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.“

care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele înaintea lor, ca să-Şi facă un Nume vecinic;

Totuş Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine sîntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numeşti «Mîntuitorul nostru.“

Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sîntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toţii lucrarea mînilor Tale.

„Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?

Căci după cum cerurile cele noi, şi pămîntul cel nou, pe cari le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va dăinui şi sămînţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, – zice Domnul. –

«Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?» Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuş sînt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.

Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat vecinic. Pămîntul tremură de mînia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.“

Cîntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.“

Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.

„Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stînca?“

Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

«Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pămîntul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! Tu dai îndurare pînă la al miilea neam de oameni, şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sînul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!

„Iată, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?“

strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cîntecele mirelui şi cîntecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!» Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinşii de război ai ţării, şi îi voi aşeza iarăş ca odinioară, zice Domnul.“

Scoală-te şi gemi noaptea cînd încep străjile!Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului!Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,cari mor de foame la toate colţurile uliţelor!

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie;scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos. Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar cînd se opreau îşi lăsau aripile în jos. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. Am mai văzut iarăş o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, şi dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într’o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.

Şi Duhul m’a răpit, şi am auzit înapoia mea dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s’a ridicat din locul ei.

M’am sculat, şi m’am dus în vale; şi iată că slava Domnului s’a arătat acolo, aşa cum o văzusem la rîul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pămînt.

Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.

Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, şi s’a îndreptat spre pragul casei, aşa în cît Templul s’a umplut de nor, şi curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului. Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbeşte,

Slava Domului a plecat din pragul Templului, şi s’a aşezat pe heruvimi. Heruvimii şi-au întins aripile, şi s’au înălţat de pe pămînt supt ochii mei; cînd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S’au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. Slava Domnului s’a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s’a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii.

Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sînt Domnul.“

Şi iată că slava Domnezeului lui Israel venea dela răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pămîntul strălucea de slava Sa. Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem cînd venisem să nimicesc cetatea; şi vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem, lîngă rîul Chebar. Şi am căzut cu faţa la pămînt. Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit. Atunci, Duhul m’a răpit şi m’a dus în curtea dinlăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului! Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, şi un om stătea lîngă mine. El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vecinic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pîngări Numele Meu cel sfînt, prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor,

M’a dus apoi la poarta de miază noapte, înaintea casei Templului. M’am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pămînt.

După aceea i s’a descoperit lui Daniel taina într’o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor. Daniel a luat cuvîntul şi a zis: „Binecuvîntat să fie Numele lui Dumnezeu, din vecinicie în vecinicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descopere ce este adînc şi ascuns; El ştie ce este în întunerec şi la El locuieşte lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!“.

Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăş va dăinui vecinic.

După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.

Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mîndrie!“

Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s’au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S’a ţinut judecata şi s’au deschis cărţile.

M’am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S’a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie.

Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!

El se va înfăţişa, şi va cîrmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului.

Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.

Căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa salvei Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.

Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfînt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.

La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.

voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni, şi voi umplea de slavă Casa aceasta, zice Domnul oştirilor.“

Eu Însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui, şi voi fi slava lui în mijlocul lui!»

Atunci el a luat din nou cuvîntul, şi mi-a zis: „Acesta este cuvîntul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: «Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! –

Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpîni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăvîrşită unire va domni între ei amîndoi.“

Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe.

Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi.

Şi Domnul va fi împărat peste tot pămîntul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.

Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil“, care, tîlmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.

şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.“

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s’au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.

şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pînă şi vînturile şi marea?“

Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decît Templul.

Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

El S’a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s’au făcut albe ca lumina.

Pe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“ Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s’au înspăimîntat foarte tare.

Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.“

Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

„Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.“

Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“

Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: „Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie. Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?“ „Da,“ le-a răspuns Isus. „Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: «Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?“

Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.“ „Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă.

Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă.

„Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.

„Da“, i-a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.“

Isus S’a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu «Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“

Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.“

Dar iată că le-a întîmpinat Isus, şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!“ Ele s’au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s’au închinat.

Cînd L-au văzut ei, I s’au închinat, dar unii s’au îndoit. Isus S’a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt.

I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: „Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?“

Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.“

A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!“

Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.“

Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului! Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“

Isus i-a răspuns: „Cea dintîi este aceasta: «Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;» şi: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta»; iată porunca dintîi.

Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

„Da, sînt,“ i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.“

Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da, sînt“, i-a răspuns Isus.

Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul Iudeilor.“

Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S’a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“ Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“ Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,

pentrucă Cel A tot puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,

trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

Şi deodată, împreună cu îngerul s’a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.“

Şi păstorii s’au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.“

Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s’a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos.“

Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?“ Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi-L ascultă?“

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.$Pe cînd toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:

În ceasul acela, Isus S’a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.“

El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“

El le-a zis: „Cînd vă rugaţi, să ziceţi:Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.

Unul din ei, cînd s’a văzut vindecat, s’a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S’a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean.

Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“

Numaidecît, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră. Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!“ Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!“ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“

Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sînt.“

Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“

Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.“

Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!“

Dupăce I s’au închinat, ei s’au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El.

Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. –

Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.

„Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“

pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimes.

Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.“

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“

„Cred, Doamne“, I-a zis el; şi I s’a închinat.

Eu şi Tatăl una sîntem.“

Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“

A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“ Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.“

Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

Tată, proslăveşte Numele Tău!“ Şi din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!“

Dupăce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuş, şi-L va proslăvi îndată.

şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentruca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu. Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu. Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!“. Isus le-a zis: „Eu sînt!“. Iuda, vînzătorul, era şi el cu ei. Cînd le-a zis Isus: „Eu sînt“, ei s’au dat înapoi, şi au căzut jos la pămînt.

Pilat a intrat iarăş în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“

„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.“ „Atunci un Împărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“

Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“

Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.“ Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sînt Împăratul Iudeilor.“ „Ce am scris, am scris“, a răspuns Pilat.

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“

Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“

dintr’o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, şi lăudînd pe Dumnezeu.

Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

Domnul i-a zis: «Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt.

Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“

El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s’au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s’au deschis toate uşile, şi s’au deslegat legăturile fiecăruia.

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni.

iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!

O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui! Şi în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.“

pentruca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v’a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu. Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor; şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.“ Este zis iarăş: „Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.“ Şi iarăş: „Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.“

Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, – potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, – a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.

totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.

Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Tainele inimii lui sînt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

El S’a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.

spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.

ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, cari mai dinainte am nădăjduit în Hristos. Şi voi, după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul supt picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

… Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.

Cel ce S’a pogorît, este acelaş cu cel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Căci cei tăiaţi împrejur sîntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pămînteşti.

A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui.

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.

Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Iată la ce v’a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.

A Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într’o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! Amin.

Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mîntui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos.

la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,

şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“ şi despre îngeri zice: „Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr’o flacără de foc, slujitori ai Lui“; pe cînd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:

Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

cînd zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda în mijlocul adunării.“

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămînem tari în mărturisirea noastră. Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri,

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S’a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică.

El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S’a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor“.

Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi în veci!

Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui.

Dumnezeul păcii, care, prin sîngele legămîntului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvîrşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă!

care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s’a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpînirile şi puterile.

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentruca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Dimpotrivă, dacă sufere pentrucă este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.

Dumnezeul oricărui har, care v’a chemat în Hristos Isus la slava Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvîrşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

În adevăr, v’am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci cînd, din slava minunată, s’a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“

ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veciniciei. Amin.

singurului Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpînire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întîi născut din morţi, Domnul împăraţilor pămîntului!A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

„Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul“, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

M’am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi cînd m’am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă pînă la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui. Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: „Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Numaidecît am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere. Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrîni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.

Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.

Fiecare din aceste patru făpturi vii avea cîte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfînt, Sfînt, Sfînt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!“ Cînd aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţămiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrîni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!“

Şi unul din bătrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea jungheat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, cari sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimese în tot pămîntul. El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie. Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor. Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!“

M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!“ Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!“ Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!“Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“ Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s’au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s’au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Amin.“ „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.“

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.

Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.“ Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s’au aruncat cu feţele la pămînt, şi s’au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Îţi mulţămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt. Ei nu s’au întinat cu femei, căci sînt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s’a găsit minciună, căci sînt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!“

Apoi m’am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mînă, o secere ascuţită.

Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sînt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sînt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfînt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentrucă judecăţile Tale au fost arătate!“

Şi Templul s’a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, pînă se vor sfîrşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentrucă El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sînt cu El, de asemenea îi vor birui.

După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea!

Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s’au aruncat la pămînt şi s’au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aliluia!“ Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!“ Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,

Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.“ Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.“

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

În cetate n’am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sînt Templul ei. Cetatea n’are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s’o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

Şi mi-a arătat un rîu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale rîului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfîrşitul.