25 – Bani

După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului. Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n’a privit cu plăcere. Cain s’a mîniat foarte tare, şi i s’a posomorît faţa.

Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.

Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.

Binecuvîntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mînile tale!“ Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

Isaac a făcut sămănături în ţara aceea, şi a strîns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvîntat. Astfel omul acesta s’a îmbogăţit, şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat. Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pismuiau.

piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.“

Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Foametea bîntuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grîu dela Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.

Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

Nu mai era pîne în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tînjeau, din pricina foametei. Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. Cînd s’a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: „Dă-ne pîne! Pentruce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.“ Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, şi vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.“ Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s’a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile şi pămînturile noastre. Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.“ Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui Faraon. Cît despre popor, l-a mutat în cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.

Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.“

Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. În ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“

Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.“ N’au ascultat de Moise, şi s’au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s’a împuţit. Moise s’a mîniat pe oamenii aceia.

Să nu furi.

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

Cine va fura un om, şi-l va vinde sau îl va ţinea în mînile lui, să fie pedepsit cu moartea.

Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. Dacă hoţul nu se găseşte, stăpînul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său.

Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.

„Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.

Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;

Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului.

şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decît trebuie pentru facerea lucrărilor, pe cari a poruncit Domnul să le facem.“ Moise a pus să strige în tabără că nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfîntul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri. Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările cari trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.

„Cînd va păcătui cineva şi va săvîrşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela pe aproapele lui, tăgăduind că a găsit un lucru perdut, sau făcînd un jurămînt strîmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte;

Cînd veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din cîmpul tău, şi să nu strîngi spicele rămase pe urma secerătorilor. Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strîngi boabele cari vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.

Să nu asupreşti pe aproapele tău, şi să nu storci nimic dela el prin silă.Să nu opreşti pînă a doua zi plata celui tocmit cu ziua.

Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere. Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte, şi hine drepte. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului.

Cînd veţi secera sămănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din cîmpul tău, şi să nu strîngi ce rămîne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via, şi să strîngi roadele. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pămînt, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul, şi să nu-ţi tai via. Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute dela seceriş, şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pămînt.

Să numeri şapte săptămîni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămîni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trîmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trîmbiţa în toată ţara voastră. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu sămănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele dela ele, şi să nu culegeţi via netăiată. Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfînt. Să mîncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.

Dacă fratele tău sărăceşte, şi nu mai poate munci lîngă tine, să-l sprijineşti, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.

Să nu iei dela el nici dobîndă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobîndă, şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.

Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n’ai nici o moştenire în ţara lor, şi să n’ai nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu sînt moştenirea şi partea ta de moşie, în mijlocul copiilor lui Israel. Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii.

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Să vorbeşti Leviţilor, şi să le spui:«Cînd veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v’o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întîi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială; şi darul vostru vi se va socoti ca grîul care se ia întîi din arie şi ca mustul care se ia întîi din teasc. Astfel să luaţi şi voi întîi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe cari le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întîi din ele pentru Domnul. Din toate darurile cari vi se vor da, să luaţi întîi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întîi partea închinată Domnului.

Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentrucă n’a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.“ Moise a adus pricina lor înaintea Domnului. Şi Domnul a zis lui Moise: „Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor. Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Cînd un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui. Dacă n’are nici o fată, moştenirea lui s’o daţi fraţilor lui. Dacă n’are nici fraţi, moştenirea lui s’o daţi fraţilor tatălui său. Şi dacă nici tatăl lui n’are fraţi, moştenirea lui s’o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s’o stăpînească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.“

Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“

Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.“

Să nu furi.

Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.“

ţară unde vei mînca pîne din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei petre sînt de fer, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.

Cînd vei mînca şi te vei sătura, cînd vei zidi şi vei locui în case frumoase, cînd vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescîndu-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mîndrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei; care te-a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţîşnească apă din stînca cea mai tare, şi care ţi-a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi. Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mînii mele mi-au cîştigat aceste bogăţii.“ Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le cîştigi, ca să întărească legămîntul încheiat cu părinţii voştri prin jurămînt, cum face astăzi.

Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; care face dreptate orfanului şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte.

Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintîi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună voie, şi întîii-născuţi din cirezile şi turmele voastre.

Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintîi roade, şi darurile alese pe cari le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre.

Nu vei putea să mănînci în cetăţile tale zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, nici întîii născuţi din cirezile şi turmele tale, nici vreunul din darurile aduse de tine pentru împlinirea unei juruinţe, nici darurile tale de bună voie, nici cele dintîi roade ale tale.

Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămînţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an. Şi să mănînci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întîii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.

La fiecare şapte ani, să dai iertare. Şi iată cum se va face iertarea. Cînd se va vesti iertarea în cinstea Domnului, orice creditor care va fi împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe aproapele său şi pe fratele său să-i plătească datoria. Vei putea să sileşti pe străin să-ţi plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.

Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta, cum ţi-a spus, aşa încît vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut dela ele; tu vei stăpîni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpîni peste tine.

Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mîna înaintea fratelui tău celui lipsit. Ci să-i deschizi mîna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.

Vezi să nu fii aşa de rău ca să zici în inima ta: „Ah! se apropie anul al şaptelea, anul iertării!“ Vezi să n’ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit şi să nu-i dai. Căci atunci el ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat: ci să-i dai şi să nu dai cu părere de rău în inimă; căci pentru aceasta te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările de cari te vei apuca. Totdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mîna faţă de fratele tău, fată de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.“

Apoi să prăznuieşti sărbătoarea săptămînilor, şi să aduci daruri de bună voie, după binecuvîntarea pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău.

Fiecare să dea ce va putea, după binecuvîntarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău.

Să n’aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strîngă mari grămezi de argint şi aur.

Să n’aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.

Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.

Să nu ceri nicio dobîndă dela fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobîndă. Dela străin vei putea să iei dobîndă, dar dela fratele tău să nu iei, pentruca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpînire.

Dacă se va găsi cineva care să fi furat pe vreunul din fraţii lui, pe vreunul din copiii lui Israel, şi să-l fi făcut rob sau să-l fi vîndut, hoţul acela să fie pedepsit cu moartea. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.

Cînd îţi vei culege via, să nu culegi a doua oară ciorchinele cari rămîn pe urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei.

El ne-a adus în locul acesta, şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere. Acum iată, aduc cele dintîi roade din rodurile pămîntului pe care mi l-ai dat Tu, Doamne!“Să le pui înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Domnului Dumnezeului tău. Apoi să te bucuri, cu Levitul şi cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ţie şi casei tale.

După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din rodurile tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s’o dai Levitului, străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănînce şi să se sature, în cetăţile tale. Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: „Am scos din casa mea ce este sfinţit, şi l-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe cari mi le-ai dat Tu; n’am călcat, nici n’am uitat niciuna din poruncile Tale.

Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimeată ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvinteze tot lucrul mînilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.

Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fer, să fie închinate Domnului, şi să intre în vistieria Domnului.“

Moise n’a dat nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum îi spusese El.

Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte,El smereşte şi El înalţă El ridică din pulbere pe cel sărac,Ridică din gunoi pe cel lipsit.Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari.Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă;Căci ai Domnului sînt stîlpii pămîntului,Şi pe ei a aşezat El lumea.

Domnul a trimes pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis:„Într’o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n’avea nimic decît o mieluşa, pe care o cumpărase; o hrănea, şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mînca din aceeaş bucată de pîne cu el, bea din acelaş pahar cu el, dormea la sînul lui, şi o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s’a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, şi a gătit-o pentru omul care venise la el.“ David s’a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan:„«Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentrucă a săvîrşit fapta aceasta, şi n’a avut milă.“

Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! vreau s’o cumpăr dela tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, cari să nu mă coste nimic.“ Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint. David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.

Partea dinlăuntru a casei a căptuşit-o cu aur, şi a prins perdeaua dinlăuntru în lănţişoare de aur înaintea Locului prea sfînt, pe care l-a acoperit cu aur. A căptuşit toată casa cu aur, casa întreagă, şi a acoperit cu aur tot altarul care era înaintea Locului prea sfînt.

A acoperit pardoseala casei cu aur, în partea din fund şi în faţă.

Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa Domnului: altarul de aur; masa de aur, unde se puneau pînile pentru punerea înaintea Domnului; sfeşnicele de aur curat, cinci la dreapta şi cinci la stînga, înaintea Locului prea sfînt, cu florile, candelele şi mucările de aur; lighenele, cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi ţîţînile de aur curat pentru uşa dinlăuntrul casei la intrarea în Locul prea sfînt, şi pentru uşa casei dela intrarea Templului.

Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur,

Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n’avea nici o trecere. Căci împăratul avea pe mare corăbii din Tars cu ale lui Hiram; şi corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani, aducînd aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni. Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului în bogăţii şi înţelepciune.

Pe cînd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pîne în mîna ta.“ Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n’am nimic copt, n’am decît un pumn de făină într’o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strîng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mînca şi apoi vom muri.“ Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întîi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe faţa pămîntului.“ Ea s’a dus, şi a făcut după cuvîntul lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănînce, ea şi familia ei, şi Ilie. Făina din oală n’a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s’a împuţinat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?“ Ea a răspuns: „Roaba ta n’are acasă decît un vas cu untdelemn. Şi el a zis: „Du-te de cere vase de afară dela toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. Cînd te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.“ Atunci ea a plecat dela el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele. Cînd s’au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.“ Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.“ Şi n’a mai curs untdelemn. Ea s’a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu şi fiii tăi.“

Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului. Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei, aurul cu care acoperise uşile şi uşiorii Templului Domnului.

A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărîmat toate vasele de aur pe cari le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul. A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi ferarii; n’a mai rămas decît poporul sărac al ţării.

Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…“ Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.

Şi chiar ceice locuiau lîngă ei pînă la Isahar, la Zabulon şi Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catîri şi pe boi: aluaturi, turte de smochine şi de stafide, vin, untdelemn, boi şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.

Iată, prin străduinţele mele, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanţi de aur, un milion de talanţi de argint, şi o mulţime de aramă şi de fer, care nu se poate cîntări, căci este foarte mult; am pregătit deasemenea lemne şi pietre, şi vei mai adăuga şi tu.

Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fer pentru ceea ce trebuie să fie de fer, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite colori, tot felul de pietre scumpe, şi marmoră albă multă. Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfîntului locaş:

Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fer. Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mînile lui Iehiel, Gherşonitul. Poporul s’a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David deasemenea s’a bucurat mult.

Dela Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpîneşti peste tot, în mîna Ta este tăria şi puterea, şi mîna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.

Căci ce sînt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, şi din mîna Ta primim ce-Ţi aducem.

Doamne, Dumnezeul nostru, din mîna Ta vin toate aceste bogăţii, pe cari le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău celui sfînt, şi ale Tale sînt toate.

Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, Înţelepciunea şi priceperea îţi sînt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n’a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.“

Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atît de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atît de obicinuiţi ca sicomorii cari cresc în cîmpie.

Şi a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoţilor şi Leviţilor partea cuvenită lor, ca să ţină cu scumpătate legea Domnului. Cînd a ieşit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belşug cele dintîi roade de grîu, de must, de untdelemn, de miere, şi din toate roadele de pe cîmp; au adus din belşug şi zeciuiala din toate.

Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s’au ridicat mari plîngeri împotriva fraţilor lor Iudei. Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre, sîntem mulţi; să ni se dea grîu ca să mîncăm şi să trăim.“ Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grîu în timpul foametei.“ Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punînd zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului. Şi totuş carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sînt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre, şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; sîntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sînt ale altora.“ M’am supărat foarte tare cînd le-am auzit plîngerile şi cuvintele acestea. Am hotărît să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: „Ce! voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?“ Şi am strîns în jurul meu o mare mulţime, şi le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri Iudei, vînduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vînduţi?“ Ei au tăcut, ne avînd ce să răspundă. Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N’ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă? Şi eu, şi fraţii mei şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grîu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grîul, din mustul şi din untdelemnul, pe care l-aţi cerut dela ei ca dobîndă.“ Ei au răspuns: „Le vom da înapoi, şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.“ Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţinea cuvîntul. Şi mi-am scuturat mantaua, zicînd: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţinea cuvîntul, şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mînile goale!“ Toată adunarea a zis: „Amin.“ Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s’a ţinut de cuvînt.

Am tras la sorţi, preoţi, Leviţi şi popor, pentru lemnele cari trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremi hotărîte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege. Am hotărît să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintîi roade ale pămîntului nostru şi cele dintîi roade din toate roadele tuturor pomilor; să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor cari fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întîii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întîii născuţi ai vacilor şi oilor noastre; să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintîi roade din plămădeală şi darurile noastre de mîncare din roadele tuturor pomilor din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pămîntul nostru Leviţilor, cari trebuie s’o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pămînturile pe cari le lucrăm. Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Leviţii cînd vor ridica zeciuiala; şi Leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei. Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grîu, de must şi de untdelemn; acolo sînt uneltele sfîntului locaş, şi acolo stau preoţii cari fac slujba, uşierii şi cîntăreţii. Astfel ne-am hotărît să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.

pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mîncare, tămîia, uneltele, zeciuiala din grîu, din must, şi din untdelemn, părţile rînduite pentru Leviţi, cîntăreţi şi uşieri, şi darurile ridicate pentru preoţi.

Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grîu, din must şi din untdelemn.

Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori.Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului. Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.

şi a zis: „Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvîntat fie Numele Domnului!“

Bogăţiile înghiţite le va vărsa,Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

căci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară,a dărîmat case şi nu le-a zidit la loc.

Îşi petrec zilele în fericire,şi se pogoară într’o clipă în locuinţa morţilor.

Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi,lăsai fără haine pe cei goi. Nu dădeai apă omului însetat,nu voiai să dai pîne omului flămînd.

Şi atunci Cel A tot puternic va fi aurul tău,argintul tău, bogăţia ta.

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc; iau măgarul orfanului,iau zălog vaca văduvei; îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi,silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă. Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,ies dimineaţa la lucru să caute hrană,şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor. Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp,culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. Îi apucă noaptea în umezeală,fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. Îi pătrunde ploaia munţilor,şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. Aceia smulg pe orfan dela ţîţă,iau zălog tot ce are săracul. Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,strîng snopii şi-s flămînzi;

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu eşti nădejdea mea»; dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

Care nu caută la faţa celor mari,şi nu face deosebire între bogat şi sărac,pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s’a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.

În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui,iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

El nu-şi dă banii cu dobîndă,şi nu ia mită împotriva celui nevinovat.Cel ce se poartă aşa, nu se clatină nici odată.

Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,o frumoasă moşie mi-a fost dată.

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui,căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

Toate oasele mele vor zice:„Doamne, cine poate, ca Tine,să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jăfuieşte?“

Încrede-te în Domnul, şi fă binele;locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea,şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit,nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea. Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut;şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara,şi vor locui în ea pe vecie.

Eu sînt sărac şi lipsit,dar Domnul Se gîndeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:nu zăbovi, Dumnezeule!

Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac!Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.El este fericit pe pămînt,şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.

Ei se încred în avuţiile lor,şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

„Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,ci se încredea în bogăţiile lui cele mari,şi se bizuia pe răutatea lui.“

Nu vă încredeţi în asuprire,şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire;cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Căci el va izbăvi pe săracul care strigă,şi pe nenorocitul, care n’are ajutor. Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit,şi va scăpa viaţa săracilor;

Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,daţi dreptate nenorocitului şi săracului, Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,izbăviţi-i din mîna celor răi.“

Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut,Domnul dă îndurare şi slavă,şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului,şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.

El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci.

Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul,şi care îşi rînduieşte faptele după dreptate!

El ridică pe sărac din ţărînă,înalţă pe cel lipsit din gunoi. ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari:cu mai marii poporului Său.

Idolii lor sînt argint şi aur,făcuţi de mîni omeneşti.

Domnul să vă înmulţească tot mai mult,pe voi şi pe copiii voştri! Fiţi binecuvîntaţi de Domnul,care a făcut cerurile şi pămîntul!

Cum voi răsplăti Domnuluitoate binefacerile Lui faţă de mine?

Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,şi Tu le dai hrana la vreme. Îţi deschizi mîna,şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.

Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig:lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

dacă o vei căuta ca argintul,şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul,şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale,şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău: căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug,şi teascurile tale vor geme de must.

Ferice de omul care găseşte înţelepciunea,şi de omul care capătă pricepere! Căci cîştigul pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului,şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul; ea este mai de preţ decît mărgăritarele,şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea,cînd poţi s’o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăş;îţi voi da mîne!“cînd ai de unde să dai.

Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,dacă te-ai prins pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te,căci ai căzut în mîna aproapelui tău!De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el. Nu da somn ochilor tăi,nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului,şi ca pasărea din mîna păsărarului …

Hoţul nu este urgisit cînd furăca să-şi potolească foamea, căci îi este foame; Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit,să dea chiar tot ce are în casă.

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea. Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat,şi venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea nevinovăţiei,pe mijlocul cărărilor neprihănirii, ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc,şi să le umplu visteriile.

Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc,dar neprihănirea izbăveşte dela moarte. Domnul nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame,dar îndepărtează pofta celor răi. Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte,dar mîna celor harnici îmbogăţeşte. Cine strînge vara, este un om chibzuit,cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.

Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;dar prăpădirea celor nenorociţi, este sărăcia lor. –

Limba celui neprihănit este argint ales;inima celor răi este puţin lucru. – Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni,dar nebunii mor fiindcă n’au judecată. – Binecuvîntarea Domnului îmbogăţeşte,şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz. –

Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului,dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău,dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. – O femeie plăcută capătă cinste,şi cei asupritori capătă bogăţie. –

Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat;şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. – Sufletul binefăcător va fi săturat,şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. – Cine opreşte grîul este blestemat de popor,dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvîntarea. – Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă,dar cine urmăreşte răul este atins de el. – Cine se încrede în bogăţii va cădea,dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. –

Leneşul doreşte mult, şi totuş, n’are nimic,dar cei harnici se satură. –

Unul face pe bogatul, şi n’are nimic,altul face pe săracul, şi are totuş mari avuţii, – Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,dar săracul n’ascultă mustrarea. –

Bogăţia cîştigată fără trudă scade,dar ce se strînge încetul cu încetul,creşte. –

Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. –

Săracul este urît chiar şi de prietenul său,dar bogatul are foarte mulţi prieteni. – Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. – În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc.dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie. Oriunde se munceşte este şi cîştig,dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său,dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –

În casa celui neprihănit este mare belşug,dar în cîştigurile celui rău este turburare. –

Mai bine puţin, cu frică de Domnul,de cît o mare bogăţie, cu turburare! – Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste,de cît un bou îngrăşat, şi ură. –

Cel lacom de cîştig îşi turbură casa,dar cel ce urăşte mita va trăi. –

Mai bine puţin, cu dreptate,decît mari venituri, cu strîmbătate. –

Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului!Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! –

Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace,decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! – Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine,şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul;dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –

Omul fără minte dă chezăşie,se pune chezaş pentru aproapele său. –

Săracul vorbeşte rugîndu-se,dar bogatul răspunde cu asprime. –

Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul,şi El îi va răsplăti binefacerea. –

Toamna, leneşul nu ară;la secerat, ar vea să strîngă roade,dar nu este nimic! –

Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri,sînt o scîrbă înaintea Domnului. –

Pînea minciunii este dulce omului,dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş. –

O moştenire repede cîştigată dela început,nu va fi binecuvîntată la sfîrşit. –

Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug,dar celce lucrează cu grabă n’ajunge de cît la lipsă. – Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasăsînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. –

Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului,nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. –

Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă,şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. – Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit,şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. – Mai bine să locuieşti într’un pămînt pustiu,de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. – Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept,dar omul fără minte le risipeşte. –

Poftele leneşului îl omoară,pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. – Toată ziua o duce numai în pofte:dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. –

Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare,şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul. – Bogatul şi săracul se întîlnesc:Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul. –

Bogatul stăpîneşte peste cei săraci,şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut. – Cine samănă nelegiuire, nelegiuire va secera,şi nuiaua nelegiuirii lui este gata. – Omul milostiv va fi binecuvîntat,pentrucă dă săracului din pînea lui.

Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia,va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. –

Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac,şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! Căci Domnul le va apăra pricina lor,şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie. –

Nu fi printre cei ce pun chezăşii,printre cei ce dau zălog pentru datorii. Căci dacă n’ai cu ce să plăteşti,pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine?

Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti,nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este;căci bogăţia îşi face aripi,şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.

Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Prin înţelepciune se înalţă o casă,şi prin pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările eide toate bunătăţile de preţ şi plăcute.

„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin,să mai încrucişez mînile puţin ca să mă odihnesc!“… Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate,ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

Un cuvînt spus la vremea potrivită,este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. –

Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă-i pîne să mănînce,dăcă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,şi Domnul îţi va răsplăti. –

Căci nici o bogăţie nu ţine vecinic,şi nici cununa nu rămîne pe vecie. –

Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,decît bogatul care umblă pe căi sucite. – Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. – Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă,le strînge pentru celce are milă de săraci. –

Omul bogat se crede înţelept,dar săracul care este priceput îl cercetează. –

Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne,dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. – Un om credincios este năpădit de binecuvîntări,dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. – Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor;chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. – Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,şi nu ştie că lipsa va veni peste el. – Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,decît cel cu limba linguşitoare. – Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat,este tovarăş cu nimicitorul. –

Cine dă săracului, nu duce lipsă,dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. –

Cel bun pricepe pricina săracilor,dar cel rău nu poate s’o priceapă. –

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa,aude blestemul, şi nu spune nimic. –

Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos;nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie,dă-mi pînea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul?“Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur,şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. –

Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate,şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit. Cine poate găsi o femeie cinstită?Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.

Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit,îşi întinde braţul către cel lipsit.

Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii; mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, cînd m’am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.

Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

Cum a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.

Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune.

Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n’au sfîrşit; ţara este plină de cai, şi carăle lor sînt fără număr. Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mînilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.

ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!

Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese.“

„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n’are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!

Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci bogăţiile mării se vor întoarce spre tine, şi vistieriile neamurilor vor veni la tine. Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba, aducînd aur şi tămîie, şi vor vesti laudele Domnului.

În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, şi în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine, şi să stăpînească dreptatea.

Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.

Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.

„Tu, care locuieşti lîngă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfîrşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!“

Tot poporul lui caută pîne suspinînd;şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cît de înjosit sînt!“

Îşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scîrbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor.

Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngîmfată, trăia în belşug şi într’o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mîna celui nenorocit şi celui lipsit. Ele s’au semeţit, şi au făcut urîciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cînd am văzut lucrul acesta.

care n’asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pînea lui celui flămînd şi înveleşte cu o haină pe cel gol, care nu împrumută cu dobîndă şi nu ia camătă, care îşi abate mîna dela nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul, care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrînd cu credincioşie, – omul acela este drept, şi va trăi negreşit, zice Domnul, Dumnezeu.“

asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urîciuni, împrumută cu dobîndă şi ia camăta, s’ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvîrşit toate aceste urîciuni, de aceea trebuie să moară. Sîngele lui să cadă asupra capului lui!

În tine, se iau daruri pentru vărsare de sînge. Tu iei dobîndă şi camătă, jăfuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine, Mă uiţi, zice Domnul, Dumnezeu.“

Poporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi! Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în vistieriile tale; prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s’a îngîmfat foarte mult. Deaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Pentrucă îţi dai ifose ca şi cînd ai fi Dumnezeu, iată că voi aduce împotriva ta nişte străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, cari vor scoate sabia împotriva înţelepciunii tale strălucitoare, şi-ţi vor pîngări frumuseţa.

Vei zice: «Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, cari stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavînd nici zăvoare, nici porţi! – Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste dărîmături locuite din nou, pe poporul acesta strîns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pămîntului.» Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei, îţi vor zice: «Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii, şi să faci o pradă mare?»

Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.

Cu cît s’au înmulţit, cu atît au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară.

Efraim este un negustor care are în mînă o cumpănă mincinoasă. Îi place să înşele. Şi Efraim zice: „Cu adevărat, m’am îmbogăţit, am făcut avere; şi în toată munca mea nu mi s-ar putea găsi nici o nelegiuire care să fie un păcat.“

vă voi răsplăti astfel anii, pe cari i-au mîncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimes-o împotriva voastră. Veţi mînca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!

Deaceea, pentrucă pe sărac îl călcaţi în picioare, şi luaţi daruri de grîu dela el: măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcarcă aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor! Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sînt multe, şi că păcatele voastre sînt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită, şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.

Ascultaţi lucrul acesta, voi cari mîncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! Voi, cari ziceţi: „Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, şi Sabatul ca să deschidem grînarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strîmbăm cumpăna ca să înşelăm? Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grîu.“ –

Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.

Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii? Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?

Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.“

Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mîniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.

„Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.“

Eu le-am zis: «Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!» Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi. Dar Domnul Mi-a zis: «Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M’au preţuit!» Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.

Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?“ Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?“ Cu zeciuielile şi darurile de mîncare. Sînteţi blestemaţi, cîtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvîntare.

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine.

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată dela Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta, pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri

Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cîmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, dar mîne va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicînd: „Ce vom mînca?“ Sau: „Ce vom bea?“ Sau:„Cu ce ne vom îmbrăca?“ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mîne; căci ziua de mîne se va îngrijora de ea însăş. Ajunge zilei necazul ei.

Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n’are unde-Şi odihni capul.“

Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brîele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“

O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.

Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor. Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi-l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu au venit la Petru, şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?“ „Ba da“, a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?“ Petru I-a răspuns: „Dela străini.“ Şi Isus i-a zis: „Aşa dar fiii sînt scutiţi. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.“

Deaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni Fiindcă el n’avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s’a aruncat la pămînt, i s’a închinat, şi a zis: «Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.» Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria. Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: «Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.» Tovarăşul lui s’a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: «Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.» Dar el n’a vrut, ci s’a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria. Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s’au întristat foarte mult, şi s’au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: «Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m’ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?» Şi stăpînul s’a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“

„Dacă vrei să fii desăvîrşit“, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.“ Cînd a auzit tînărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentrucă avea multe avuţii.

Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. Vă mai spun iarăş că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.“ Ucenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mîntuit?“ Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sînt cu putinţă.“

Atunci Petru a luat cuvîntul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?“ Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci cînd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M’aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa vecinică.

Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis de dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie. S’a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, şi i-a trimes la vie. A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stînd în piaţă fără lucru. «Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el, «şi vă voi da ce va fi cu dreptul.» Şi s’au dus. A ieşit iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel. Cînd a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stînd în piaţă, şi le-a zis: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?» Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» «Duceţi-vă şi voi în via mea», le-a zis el, «şi veţi primi ce va fi cu dreptul.» Seara, stăpînul viei a zis ispravnicului său: «Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începînd de la cei de pe urmă, pînă la cei dintîi. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare cîte un leu. Cînd au venit cei dintîi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot cîte un leu de fiecare. Dupăce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului, şi ziceau: «Aceştia de pe urmă n’au lucrat decît un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi zăduful zilei.» Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: «Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?» Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă; pentrucă mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.“

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“

Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.“ Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“ „Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“

Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s’a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său. După multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors şi le-a cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi cinci talanţi.» Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.» Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am cîştigat cu ei alţi doi talanţi.» Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!» Cel ce nu primise decît un talant, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, şi strîngi de unde n’ai vînturat: mi-a fost teamă, şi m’am dus de ţi-am ascuns talantul în pămînt; iată-ţi ce este al tău!» Stăpînul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n’am sămănat, şi că strîng de unde n’am vînturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentrucă celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: «Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii. Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit; am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.» Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?» Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.»

Apoi va zice celor dela stînga Lui: «Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M’aţi primit; am fost gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n’aţi venit pela Mine.» Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?» Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori n’aţi făcut aceste lucruri unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.»

s’a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s’ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.“ Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentrucă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mînile voastre?“ Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.

Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor, şi a zis: „Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.“ „Ce ne pasă nouă?“ i-au răspuns ei. „Treaba ta.“ Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s’a dus de s’a spînzurat. Preoţii cei mai de seamă au strîns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preţ de sînge.“ Şi dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului,“ ca loc pentru îngroparea străinilor. Iată de ce ţarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: „Ţarina sîngelui.“ Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel; şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.“

O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.“

Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi-l fac astfel neroditor. Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“

„Daţi-le voi să mănînce“, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?“ Şi El i-a întrebat: „Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.“ S’au dus de au văzut cîte pîni au, şi au răspuns: „Cinci, şi doi peşti.“ Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. Şi au şezut jos în cete de cîte o sută şi de cîte cincizeci. El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. Au mîncat toţi şi s’au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti. Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi.

furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.“

Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui. Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

Isus S’a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.“ Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

Isus S’a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!“ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le-a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!“ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mîntuit?“ Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.“

Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“ Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică.

Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“

Aceştia au venit, şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim?“ Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban ca să-l văd.“ I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?“ „Ale Cezarului“, I-au răspuns ei. Atunci Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Şi se mirau foarte mult de El.

Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, cari erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“

Pe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, şi să se dea săracilor.“ Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

Cînd au auzit ei lucrul acesta, s’au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mînile lor.

Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.“

Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v’a fost poruncit să luaţi.“ Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.“

Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, cari sînteţi săraci, pentrucă Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi, cari sînteţi flămînzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi!Ferice de voi cari plîngeţi acum, pentrucă voi veţi rîde!

Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v’aţi primit aici mîngîerea! Vai de voi, cari sînteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămînzi!Vai de voi, cari rîdeţi acum, pentrucă voi veţi plînge şi vă veţi tîngui!

Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.

Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.

Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.

Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.“

Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.

A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere.“

Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi;

Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!“

Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate. Dar vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.“ „Omule“, i-a răspuns Isus, „cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“ Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.“

Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gîndea în sine, şi zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.» «Iată», a zis el, «ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!» Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?» Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.“

Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n’au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările! Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijoraţi de celelalte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n’a fost îmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.

Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

A zis şi celui ce-L poftise: „Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n’au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.“

Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

Sau care femeie, dacă are zece lei de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.» Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.“

El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tînăr din ei a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.» Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul, şi a plecat într’o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducînd o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Atunci s’a dus şi s’a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mîncau porcii, dar nu i le da nimeni. Şi-a venit în fire, şi a zis: «Cîţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pîne, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, şi nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.» Şi s’a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s’a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.» Dar tatăl a zis robilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mîncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.» Şi au început să se veselească.

Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat, şi i-a zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.» Ispravnicul şi-a zis: «Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.» A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: «Cît eşti dator stăpînului meu?» «O sută de măsuri de untdelemn», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.» Apoi a zis altuia: «Dar tu, cît eşti dator?» «O sută de măsuri de grîu», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.» Stăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii. Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.“ Fariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.

„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui, şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.» «Fiule», i-a răspuns Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.» Bogatul a zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.» Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.» Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“

Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.

Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»

Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.“ Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat.

Isus a văzut că s’a întristat de tot, şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.“ Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?“ Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“

Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.“

Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.“

Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli, şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ pînă mă voi întoarce.“ Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.“ Cînd s’a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ. Cel dintîi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“ El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.“ A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“ El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.“ A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într’un ştergar; căci m’am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n’ai pus, şi seceri ce n’ai sămănat.“ Stăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n’am pus şi secer ce n’am sămănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?“ Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.“ „Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli.“ Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n’are, se va lua chiar şi ce are.

În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el. Şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“

Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?“ Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“

Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi cari îşi aruncau darurile în vistierie. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuţi. Şi a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toţi ceilalţi; căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.“

În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezînd jos. A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.“ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“

Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“

Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.

Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s’o aibă din belşug. Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis: „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?“ Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.“

În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Pînă acum n’aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.

Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.

Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n’am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!“

Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru, a vîndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentruce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n’o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s’a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N’ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.“

Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani, şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.“ Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s’ar putea căpăta cu bani!

Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,

N’am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri ştiţi că mînile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v’am dat o pildă, şi v’am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuş a zis: «Este mai ferice să dai decît să primeşti.“

tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi,“ furi?

Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănînce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.“

Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n’aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Cît priveşte strîngerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rînduit Bisericilor Galatiei. În ziua dintîi a săptămînii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după cîştigul lui, ca să nu se strîngă ajutoarele cînd voi veni eu.

Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.

Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice.

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică.

Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strîngere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s’a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi; ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire; după cum este scris: „Cel ce strînsese mult, n’avea nimic de prisos, şi cel ce strînsese puţin, nu ducea lipsă.“

De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strîngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.

Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.“ Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac.“

„Cel ce dă sămînţă sămănătorului şi pîne pentru hrană“, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămînţa de sămănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţămiri către Dumnezeu. Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;

Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.

Căci toată Legea se cuprinde într’o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va şi secera. Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos,

Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos,

Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci m’am deprins să fiu mulţămit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m’am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strîmtorarea mea. Ştiţi voi înşivă, Filipenilor, că, la începutul Evangheliei, cînd am plecat din Macedonia, nicio Biserică n’a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea“ şi „primirea“ afară de voi. Căci mi-aţi trimes în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cîştigul care prisoseşte în folosul vostru. Am de toate, şi sînt în belşug. Sînt bogat, de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimes, … un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu. Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.

Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.

Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Căci, cînd eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce.“

Vreau, deasemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.

Negreşit, evlavia însoţită de mulţămire este un mare cîştig. Căci noi n’am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit dela credinţă, şi s’au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,

Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;

În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, – care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea dela măcelul împăraţilor, care l-a binecuvîntat, care a primit dela Avraam zeciuială din tot, – care, după însemnarea numelui său, este întîi, „Împărat al neprihănirii“, apoi şi „Împărat al Salemului“, adică „Împărat al păcii“; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrşit al vieţii, – dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, – rămîne preot în veac. Vedeţi bine dar cît de mare a fost el, dacă pînă şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi, cari îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială dela norod, adică dela fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, şi a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduinţele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare. şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt nişte oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Mai mult, însuş Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, cînd a întîmpinat Melhisedec pe Avraam.

Prin credinţă Moise, cînd s’a făcut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.

Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuş a zis: „Nicidecum n’am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.“

şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

Fratele dintr’o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.

orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!“ Şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!“ Sau: „Şezi jos la picioarele mele!“ Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele? Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n’are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască? Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş.

Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.

Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: „Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!“ Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. – Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“

Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V’aţi strîns comori în zilele din urmă!

Iată că plata lucrătorilor, cari v’au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V’aţi săturat inimile chiar într’o zi de măcel.

pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri,

Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.

Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentrucă zici: „Sînt bogat, m’am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic“, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi dela Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.

Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grîu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!“

Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s’au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;

Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Negustorii pămîntului o plîng şi o jălesc, pentrucă nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in supţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fer şi de marmoră; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Şi roadele atît de dorite sufletului tău s’au dus dela tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sînt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

Ceice fac negoţ cu aceste lucruri, cari s’au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui, şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte supţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Atîtea bogăţii într’un ceas s’au prăpădit!“ – Şi toţi cîrmacii, toţi ceice merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi ceice cîştigă din mare, stăteau departe;

Apoi mi-a zis: „S’a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“ Şi cine aude, să zică: „Vino!“ Şi celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!