01 – Sfânta Biblie

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?“

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într’un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s’a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Dumnezeu nu este un om ca să mintă,Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.Ce a spus, oare nu va face?Ce a făgăduit oare, nu va împlini?

Să n’adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.

Iată, v’am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpînire. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!“

Adu-ţi aminte de ziua cînd te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, cînd Domnul mi-a zis: „Strînge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cît vor trăi pe pămînt; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.“

Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.

Luaţi seama dar, să faceţi aşa cum v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stînga.

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe cari ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mîni, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.

Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n’o cunoşteai şi nici părinţii tăi n’o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.

Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpăţînat.

Acum, Israele, ce alta cere dela tine Domnul, Dumnezeul tău, decît să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?

Să iubeşti dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rînduielile Lui şi poruncile Lui.

Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe cari vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mînile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri. Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele cînd vei fi acasă, cînd vei merge în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.

Iată, pun azi înaintea voastră binecuvîntarea şi blestemul: binecuvîntarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe cari vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate dela calea pe care v’o dau în ziua aceasta, şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi.

Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe cari vi le poruncesc eu; să n’adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.

Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: „Haidem după alţi dumnezei“, – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, – „şi să le slujim“! să n’asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.

Va trebui s’o aibă cu el şi s’o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,

Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

„Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va face!“ – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!“

Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întîietate asupra tuturor neamurilor de pe pămînt.

Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe cari ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte.

Lucrurile ascunse sînt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sînt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rînduielile Lui scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta,

Să strîngi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

„Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lîngă chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta. Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţînarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cît trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cît mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.

Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi.

Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, şi păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decît închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă şi El ca împărat“. Atunci Saul a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n’am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.

căci am păzit căile Domnului,nu m’am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,şi nu m’am depărtat dela legile Lui.

Dar ei n’au ascultat, şi-au înţăpenit grumazul, ca şi părinţii lor, cari nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor.

„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s’a găsit. Căci mare mînie s’a vărsat peste noi din partea Domnului, pentrucă părinţii noştri n’au ţinut cuvîntul Domnului, şi n’au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.

Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.

Căci Ezra îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.

Atunci s’au strîns la mine toţi ceice se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi.Nu voim să cunoaştem căile Tale.

N’am părăsit poruncile buzelor Lui;mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis: „Cine este celce Îmi întunecă planurile,prin cuvîntări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul?Spune, dacă ai pricepere.

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate,un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. – Tu, Doamne, îi vei păzi,şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

căci am păzit căile Domnului,şi n’am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite,Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul;mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima;poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie;judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte. Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat;sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele;pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei,şi umblu în adevărul Tău.

Glasul Domnului este puternic,glasul Domnului este măreţ.

În mînile Tale îmi încredinţez duhul:Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi,te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“ Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere,pe cari-i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari-i legi,ca să nu se apropie de tine. –

Tot pămîntul să se teamă de Domnul!Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!

Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie,şi planurile inimii Lui, din neam în neam.

Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă,căci vă voi învăţa frica Domnului.

Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!Şi Legea Ta este în fundul inimii mele. Vestesc îndurarea Ta, în adunarea cea mare;iată că nu-mi închid buzele.Tu ştii lucrul acesta, Doamne! Nu ţin în inima mea îndurarea Ta,ci vestesc adevărul tău şi mîntuirea Ta,şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.

Dumnezeu zice însă celui rău:„Ce tot înşiri tu legile Mele,şi ai în gură legămîntul Meu, cînd tu urăşti mustrările,şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,pune în mine un duh nou şi statornic!

Un cuvînt spune Domnul,şi femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire: –

pentrucă n’au ţinut legămîntul lui Dumnezeu,şi n’au voit să umble întocmai după Legea Lui.

Dar poporul Meu n’a ascultat glasul Meu,Israel nu M’a ascultat. Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor,şi au urmat sfaturile lor. O! de M’ar asculta poporul Meu,de ar umbla Israel în căile Mele! Într’o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor,Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor; ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi,şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău.Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor,şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

A trimes întunerec şi a adus negura,ca să nu fie neascultători la Cuvîntul Lui.

pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.

a trimes cuvîntul Său şi i-a tămăduit,şi i-a scăpat de groapă.

Lucrările mînilor Lui sînt credincioşie şi dreptate;toate poruncile Lui sînt adevărate, întărite pentru vecinicie,făcute cu credincioşie şi neprihănire.

Frica Domnului este începutul înţelepciunii;toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă,şi slava Lui ţine în veci.

Lăudaţi pe Domnul!Ferice de omul care se teme de Domnul,şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul,decît să te încrezi în om; mai bine să cauţi un adăpost în Domnuldecît să te încrezi în cei mari.

Ferice de cei fără prihană în calea lor,cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!

Atunci nu voi roşi de ruşine,la vederea tuturor poruncilor Tale!

Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea?Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.

Te caut din toată inima mea;nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.

Strîng Cuvîntul Tău în inima mea,ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Cu buzele mele vestesctoate hotărîrile gurii Tale.

Deschide-mi ochii, ca să vădlucrurile minunate ale Legii Tale!

Totdeauna mi se topeşte sufletul de dordupă legile tale.

Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia,cari se rătăcesc de la poruncile Tale.

Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine,şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!

Aleg calea adevărului,pun legile Tale supt ochii mei.

Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Taşi s’o ţin din toată inima mea!

Voi păzi Legea Ta necurmat,totdeauna şi pe vecie.

Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.

M’apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi,cari părăsesc Legea Ta.

Mă grăbesc, şi nu pregetsă păzesc poruncile Tale.

Este spre binele meu că m’ai smerit,ca să învăţ orînduirile Tale.

Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale,decît o mie de lucruri de aur şi de argint.

Cuvîntul Tău, Doamne,dăinuieşte în veci în ceruri.

Cît de mult iubesc Legea Ta!Toată ziua mă gîndesc la ea.

Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele!Mai dulci decît mierea în gura mea!

Prin poruncile Tale mă fac mai priceput,deaceea urăsc orice cale a minciunii.

Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele,şi o lumină pe cărarea mea.

Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale,totdeauna şi pînă la sfîrşit.

Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!

Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale,căci înşelătoria lor este zădarnică.

Este vremea ca Domnul să lucreze:căci ei calcă Legea Ta.

Ochii îmi varsă şiroaie de ape,pentrucă Legea Ta nu este păzită.

Rîvna mea mă mănîncă,pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.

Sînt mic şi dispreţuit,dar nu uit poruncile Tale.

Dreptatea Ta este o dreptate vecinică,şi Legea Ta este adevărul.

O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii,ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Temelia Cuvîntului Tău este adevărul,şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.

Nişte voievozi mă prigonesc fără temei,dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.

Mă bucur de Cuvîntul Tău,ca cel ce găseşte o mare pradă.

Suspin după mîntuirea Ta, Doamne,şi Legea Ta este desfătarea mea.

Mă închin în Templul Tău cel sfînt,şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta,căci Ţi s’a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.

Frica Domnului este începutul ştiinţei;dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

„Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor?Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura,şi vor urî nebunii ştiinţa?

Pentrucă au urît ştiinţa,şi n’au ales frica Domnului, pentrucă n’au iubit sfaturile mele,şi au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor,şi se vor sătura cu sfaturile lor.

dacă vei lua aminte la înţelepciune,şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune,şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul,şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul,şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia:leagă-ţi-le la gît,scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta,şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Dobîndeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere;nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate dela ele. N’o părăsi, şi ea te va păzi;iubeşte-o, şi te va ocroti!

Fiule, ia aminte la cuvintele mele,pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi,păstrează-le în fundul inimii tale!

Ochii tăi să privească drept,şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă,şi toate căile tale să fie hotărîte: nu te abate nici la dreapta nici la stînga,şi fereşte-te de rău.

Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

Frica de Domnul este urîrea răului;trufia şi mîndria, purtarea reaşi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.

Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul;şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă,ea ne fereşte de cursele morţii. –

Cu cît mai mult face cîştigarea înţelepciunii decît a aurului!Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului! –

Nu vorbi la urechea celui nebun,căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n’asculte legea,chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. –

Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat.El este un scut pentru ceice se încred în El. N’adăuga nimic la cuvintele Lui,ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos. –

Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi în vînt ca ţărîna, căci au nesocotit legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvîntul Sfîntului lui Israel.

El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!»

La lege şi la mărturie!“ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

„Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le într’o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. Scrie că: «Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii cari nu vor să asculte Legea Domnului, cari zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!“ De aceea aşa vorbeşte Sfîntul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvîntul acesta, şi vă încredeţi în sîlnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele, de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgîndu-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într’o clipă:

iarba se usucă, floarea cade; dar cuvîntul Dumnezeului nostru rămîne în veac.

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

«Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul. «Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre.

tot aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vîntul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar celce se încrede în Mine va moşteni ţara, şi va stăpîni muntele Meu cel sfînt.“ –

„Şi iată legămîntul Meu, cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pînă’n veac, zice Domnul.“

Toate aceste lucruri, doar mîna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa», – zice Domnul. – «Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mîhnit, spre cel ce se teme de cuvîntul Meu.

De aceea şi Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de cari se tem, căci cînd am chemat Eu, n’au răspuns, şi cînd am vorbit Eu, n’au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place!“ „Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi, cari vă temeţi de Cuvîntul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, cari vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: «Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!» – Dar ei vor rămînea de ruşine!

„Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.“ „Eu ziceam: «Numai cei mici sînt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!

Ascultă şi tu, pămîntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gîndurilor lui; căci n’au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.

Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe cari vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.» Dar ei n’au ascultat, şi n’au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n’au mers înainte.

Înţelepţii sînt daţi de ruşine, sînt uimiţi, sînt prinşi; căci au nesocotit Cuvîntul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?

Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrămi, pentrucă turma Domnului va fi dusă în robie.

Cînd am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sînt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul!

Dar ei n’au ascultat şi n’au luat aminte: ci şi-au înţepenit gîtul, ca să n’asculte şi să nu ia învăţătură.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile cari ţin de ea, toate nenorocirile pe cari i le-am vestit mai dinainte, pentrucă şi-au înţepenit gîtul ca să n’asculte cuvintele Mele.“

„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «N’ascultaţi cuvintele proorocilor cari vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

„Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stînca?“

Domnul v’a trimes pe toţi slujitorii Săi proorocii, i-a trimes disdedimineaţă; şi n’aţi ascultat, n’aţi plecat urechea să ascultaţi.

„Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu Mă ascultaţi cînd vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v’am pus-o înainte; dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei prooroci, pe cari vi-i trimet, pe cari vi i-am trimes disde dimineaţă, şi pe cari nu i-aţi ascultat, atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pămîntului.“

Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sînt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n’ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi! Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.“

„Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou. Nu ca legămîntul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, să-i scot din ţara Egiptului, legămînt, pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.“ „Ci iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.

Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!“ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sînt drepte?

Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfînt de ce nu este sfînt, şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat.

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!

Vai de ei, pentrucă fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentrucă nu-Mi sînt credincioşi! Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea!

„Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.

Dar ei n’au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n’audă. Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n’asculte Legea, nici cuvintele pe cari li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S’a aprins de o mare mînie. Cînd chema El, ei n’au vrut s’asculte: „De aceea nici Eu n’am vrut s’ascult, cînd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.“

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile. Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sînt ceice intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sînt ceice o află.

Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“ Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.“

De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă. A dat ploaia, au venit şivoaele, au suflat vînturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s’a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stîncă. Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vînturile, şi au izbit în casa aceea: ea s’a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.“

Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“ Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decît pentru cetatea aceea.

Deaceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va cîştiga. Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimes pe Mine.

Isus le-a răspuns: „Pentrucă vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice:«Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.» Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit. Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămănătorului. Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum. Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n’are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor. Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi-l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“

Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.“ „Aceasta este cea dintîi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.“

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul.

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Isus S’a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt.

După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: „S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“

„Vouă,“ le-a zis El, „v’a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde; pentruca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.“ El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?“ Sămănătorul samănă Cuvîntul. Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei. Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n’au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi-l fac astfel neroditor. Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“

Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“

Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“

Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui. Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.“

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari-l însoţeau. Amin.)

Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.“

Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“

Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentrucă vorbea cu putere.

De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu? Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s’a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n’a putut s’o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă. Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s’a năpustit şivoiul asupra ei, ea s’a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.“

El le-a răspuns: „Vouă v’a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.“ Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu. Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi. Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad. Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere. Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.

Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.“

Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui. Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s’ar prăpădi sau s’ar pierde pe sine însuş? Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Altuia i-a zis: „Vino după Mine!“ „Doamne“, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.“ Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.“ Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.“ Isus i-a răspuns: „Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.“

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!“

Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sînt ceice sînt pe calea mîntuirii?“ El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.

Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.» Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“

Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.“ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.

căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

Tocmai de aceea, cînd a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe cari le spusese Isus.

Dacă v’am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?

Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Căci Acela, pe care L-a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.“

Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.“

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M’a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia.

şi Cuvîntul Lui nu rămîne în voi, pentrucă nu credeţi în Acela, pe care L-a trimes El. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.

De aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.“

Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“

Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.“

Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.“

Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

Dacă Legea a numit «dumnezei», pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfinţată, –

Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?“ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii, şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“ Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El. Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.

Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuş Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“

Isus i-a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.“

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvîntul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M’a trimes.

Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Le-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i-a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.

„Atunci un Împărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“

Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decît de oameni!

Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n’am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.

cînd a zis: «Du-te la poporul acesta, şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.“

Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:„Cel neprihănit va trăi prin credinţă.“ Mînia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s’au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s’a întunecat. S’au fălit că sînt înţelepţi, şi au înebunit;

Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. Şi ce are a face dacă unii n’au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor cînd vei fi judecat.“

după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într’un duh nou, iar nu după vechea slovă.

Aşa că Legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună.

Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! … Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului.

Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

Şi cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeşi? După cum este scris: «Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!» Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?» Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.

după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de ceice fac desbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.

Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.

Totuş ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni.

Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata“ (Domnul nostru vine!).

În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?

care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Căci n’avem nici o putere împotriva adevărului ci pentru adevăr.

Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi.

Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sînt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.“

Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn“ – pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui“. Nu zice: „Şi seminţelor“ (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale“, adică Hristos.

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

M’am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentrucă v’am spus adevărul?

Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,

ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

ca s’o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvînt,

Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.

Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos,

ţinînd sus Cuvîntul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n’am alergat, nici nu m’am ostenit în zădar.

negreşit, dacă rămîneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi dela nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:

Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine dela Duhul Sfînt;

Dupăce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.

Deaceea mulţămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cari credeţi.

şi să vă dea odihnă atît vouă, cari sînteţi întristaţi, cît şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într’o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o perzare vecinică, dela faţa Domnului şi dela slava puterii Lui,

Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.

Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: – potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.

Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.

Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,

Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o pînă acum.

Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora.

Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mîntui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumezeu.

Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.

Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.

din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

să se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.

Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,

Tu însă, vorbeşte lucruri cari se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.

De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care,după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,

Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M’au ispitit, şi M’au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M’am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N’au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!“ Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n’aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.

Căci şi nouă ni s’a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n’a găsit credinţă la ceice l-au auzit. Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii.

Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s’au făcut părtaşi Duhului Sfînt, şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.

Dar iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

„Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor“,

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri,

fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor“.

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă; şi, dupăce s’a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.“ Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v’aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr’o sămînţă, care poate putrezi, ci dintr’una care nu poate putrezi, prin Cuvîntul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămîne în veac. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Şi acesta este Cuvîntul, care v’a fost propovăduit prin Evanghelie.

şi, ca nişte prunci născuţi de curînd, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentruca prin el să creşteţi spre mîntuire,

Cinstea aceasta este dar pentru voi cari aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului“; şi „o piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere“. Ei se lovesc de ea, pentrucă n’au crezut Cuvîntul, şi la aceasta sînt rînduiţi.

Căci sîntem în clipa cînd judecata stă să înceapă dela casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfîrşitul celorce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?

Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt. Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într’un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n’a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.

În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înşelătoare, să aibă un cîştig dela voi. Dar osînda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înţeles, pe cari cei neştiutori şi nestatornici le răstîlmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucuri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria;

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El. Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.

Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.

Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit dela început.

Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n’are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!“ Căci cine-i zice: „Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele.

Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n’au crezut.

În mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, cînd străluceşte în toată puterea lui.

„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi i-ai găsit mincinoşi.

Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curînd, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.“

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentrucă zici: „Sînt bogat, m’am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic“, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s’o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!“

Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfînt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentrucă judecăţile Tale au fost arătate!“

Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.“

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s’au săturat din carnea lor.

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“